Odată, o soră de la Mănăstirea Diveevo s-a dus la Sfântul Serafim din Sarov, ce vieţuia într-o pustie îndepărtată. Sora era dezamăgită de viaţa din mănăstire şi atât de neliniştită, încât voia să plece de acolo, unde ascultarea pe care o făcea la bucătărie o umplea de scârbă. Stareţul mănăstirii îi dăduse binecuvântare să se ducă la Sfântul Serafim să-i ceară ... Detalii... » 
Îmi amintesc că în cadrul unei predici despre rugăciune, la un moment dat, a zis: |
