Era un frate mut la Mănăstirea Neamț, la sfârșitul veacului 19. Slujea la gospodărie, îngrijea vacile, era plin de balegă mereu, nu-l primea nimeni, nici măcar în Biserică, stătea lângă tochița de fier și se ruga. La masă îi dădeau o strachină și mânca pe hol, că mirosea urât. Își băteau joc de el, că nu putea răspunde nimic. |
