L-am cunoscut pe Sfântul Nectarie de curând, prin intermediul unei prietene de familie şi a unei bune prietene din Atena, care a fost la Eghina de mai multe ori şi, ca orice grec, are o evlavie deosebită pentru acest sfânt. Ceea ce vreau să vă fac cunoscut este faptul că mă consider o nevrednică trăitoare a unei minuni de vindecare săvârşită de Sfântul Nectarie. Evenimentul s-a petrecut de curând şi citind cartea despre Sfântul Nectarie, am primit şi răspunsul la întrebarea: "De ce mi s-a întâmplat aceasta?" Pentru ca Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Nectarie, să facă o nouă minune, pentru întărirea în credinţă a mea şi a celor care vor cunoaşte viaţa acestui minunat sfânt contemporan, precum şi a minunilor sale.

Am o mare milă şi dragoste pentru animale, de aceea simt frecvent nevoia de a le mângâia, de a le îngriji, de a mă împrieteni cu ele. Am fost la ţară la nişte rude şi, pentru că şi-au luat un câine nou, am dorit să mă împrietenesc cu el. Prin urmare, am luat vasul cu mâncare şi m-am dus să-i dau să mănânce, fără să am nici o teamă faţă de el. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar câinele m-a muşcat de mâna dreaptă, prinzându-mi degetele şi palma în gură.

Primul lucru care mi-a atras atunci atenţia a fost faptul că nu m-am speriat. Nici o clipă nu am simţit frica. Nu ştiu dacă acest lucru se poate pune pe seama şocului de a nu crede ceea ce mi se întâmpla. Totuşi, l-am lăsat să îmi dea drumul singur, fără să îmi trag mâna.

Curios lucru, aceasta s-a întâmplat rapid, astfel încât nu aveam decât o leziune profundă (în urma caninului), care îmi sfâşiase podul palmei, iar restul erau până la 12-13 leziuni superficiale. Aceasta se întâmpla duminica.

Ziua următoare am venit la Bucureşti, iar vineri, prietena de familie de care vă spuneam m-a invitat să mergem împreună la Sfântul Maslu la Mănăstirea „Radu Vodă”. Nu am ajuns de la început, ci când se citea a treia Sfântă Evanghelie. Imediat au venit părinţii să ne ungă cu ulei sfinţit.

Din momentul în care uleiul sfinţit s-a aflat pe mâna mea, am simţit că se întâmplă ceva. Nu am realizat ce, decât după ce am apucat să mă închin la Sfintele Moaşte ale Sfântului Nectarie. În biserică, în timpul Sfântului Maslu, sub ochii mei, cu mine se întâmpla o minune! Sunt medic, şi astfel de plăgi nu evoluează în mod natural astfel, cum vedeam sub ochii mei! Leziunea cea mai profundă şi cea mai handicapantă s-a vindecat din profunzime spre suprafaţă.

Nici acum, când vă scriu cu mâna pe care mi-au vindecat-o Dumnezeu şi Sfântul Nectarie, nu-mi vine să cred! Puteam să îmi fac semnul Sfintei Cruci!

S-a vindecat atât de rapid, încât leziunile superficiale păreau mai grave decât cea profundă.

Am plecat acasă vindecată! Am putut să îmi folosesc mâna dreaptă ca şi cum n-aş fi avut nimic! Mulţumesc Lui Dumnezeu şi Sfântului Nectarie. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!” Mulţumire şi recunoştinţă Sfântului Nectarie! Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!”

(M.V. Bucureşti)