*Învătați-vă să postiți, vine vremea când a posti nu va mai fi o opțiune, ci o vom face de nevoie. Trebuie să învățăm să răbdăm mult, căci vine galopant vremea când răbdarea ne va fi ultima soluție. Trebuie să învățăm să iertăm și să iubim, căci vremea ce vine nu ne va da de ales în această privință, pentru că, dacă nu vom ierta și nu vom iubi, de Dumnezeu și de cei dragi ne vom despărți. Învață-te, omule să supraviețuiești, pentru că viitorul te va provoca la lucruri nebunești! 
Haideți să câștigăm prin credință, rugăciune și voință, dreaptă socoteală și discernământ, că atunci când vom fi în mare pericol, vrăjmașul să nu poată da cu noi de pământ.
Dumnezeu să ne binecuvânteze în veci!

*Unde ești tu, libertate, ai plecat demult departe, de prin sate și orașe... 
Libertatea în lume nu mai există de mult timp. Dacă oamenilor nu le este constrânsă libertatea de un regim sau de anumite legi, atunci omului îi este constrânsă libertatea din pricina păcatului nespovedit și nepocăit. Omul strigă că este liber și poate face orice, dar de fapt, nu poate face nimic fără ca cineva din jur să nu-l contrazică, să nu-l judece, să nu-l pedepsească dacă este nevoie. Singura libertate deplină, omul o poate avea în Hristos și această libertate nu se află în afara omului, ci în interiorul lui. La mine în inimă fac ce vreau și când vreau fără să vadă alt om acest lucru. În societate nu poți trăi în libertatea deplină așa cum vrei tu, pentru că mereu se va găsi cineva pe care să-l deranjeze ceea ce faci sau chiar prezența ta. În inima mea, în sufletul meu am libertate deplină atâta timp cât nu păcătuiesc. În momentul în care am păcătuit, devin rob păcatului, dacă nu îl mărturisesc și nu mă îndrept.

Haideți să fim liberi în Hristos, păzind poruncile Lui!

(Părintele Ioan Danci)