Când va judeca Dumnezeu inimile, nu va căuta la mitre arhiereşti, nici la coroane împărăteşti, nici la dregătorii înalte. Va căuta la inimile noastre. Cel mai umil ţăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână şi se roagă cu lacrimi Lui Dumnezeu, sau este la închisoare şi se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni uşa şi zace cu copiii ei în necaz şi în scârbe, dar se roagă Lui Dumnezeu, toţi aceştia vor fi în ziua Judecăţii mai mari decât împăratul lumii de astăzi şi de mâine şi de alaltăieri. Căci, Dumnezeu nu va căuta la faţă, cum i-a spus lui Samuil, când a ales pe David.

Dumnezeu caută şi acum la inima omului, dar cu atât mai mult atunci, în ziua Judecăţii. Se vor slăvi cei smeriţi, cei nebăgaţi în seamă, cei ocăriţi, cei prigoniţi pentru dreptate, cei săraci cu duhul, care se socotesc pururea săraci de fapta bună, cei ce flămânzesc pentru dreptate, cei săraci cu duhul, cei ce doresc să facă dreptate şi toţi pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgaţi în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului.

Cele proaste şi nebăgate în seamă ale lumii vor ruşina pe cele înţelepte.

Cele slabe vor ruşina pe cele tari. De aceea, zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum, dacă se roagă Lui Dumnezeu din toată inima, vor străluci mai mult decât soarele în împărăţia cerului, iar împăraţii lumii şi toţi puternicii pământului vor fi atunci gunoi înaintea Lui Dumnezeu, dacă nu vor fi crezut în El. Căci, El este drept şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

Părintele Ilie Cleopa

Extras din "Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie – O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete", Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 134