10:21 PM
Pr. lector univ. Ioan Istrati - Sărutați-vă copiii pe frunte și pe suflet!

*M-a întrebat un tip: "Părinte, fugim în altă țară, sau rămânem?"

I-am zis: "Pământul țării plin de sfinte moaște de eroi e ca trupul mamei. Cum vrei să mori: departe în zări străine, sau strângându-ți mama în brațe?"

În fiecare zi trebuie să mulțumim femeilor curate ale neamului românesc, care au trudit, au plămădit frumusețe și au dat viață pruncilor. Nașterea pruncilor e icoana vieții veșnice: te îndrăgostești iremediabil de o ființă pe care nu ai văzut-o niciodată, dar pe care o simți mereu în inima ta.

*Dacă ne rugăm unii pentru alții, nimic nu ne poate despărți! Orice ură, chiar față de cei răi sau proști, e de la diavolul. Fiecare zi din viața noastră e un război împotriva duhurilor iadului. Cei mai mulți îl pierdem. Dar Hristos, Biruitorul iadului, ne întărește, biruie răul și ni Se dăruiește în Euharistie. Într-o lume imorală, ipocrită, globalistă și înverșunată împotriva Lui Hristos, a fi creștin adevărat a ajuns o vină.

 

*10% dintre armele umanității, dacă nu s-ar mai face, cu banii ar putea fi hrăniți toți sărmanii acestei lumi.

 

*Sărutul e o pecete a ființei și a iubirii tale peste cel pe care îl iubești. Gura e o ușă a Tainelor, poarta Euharistiei, trâmbița Logosului, cuibul cuvintelor, casa Evangheliei din noi. De aceea sărutăm icoane, ne hrănim cu Dumnezeu în Euharistie și sărutăm curat pe cei pe care îi iubim. 
 

*Într-o zi, a venit la mine o familie îndurerată. Aveau un copil autist mai măricel și o fetiță mică de doi ani. Copilul nu putea (ăsta e cuvântul) să stea în Biserică, se zbătea îngrozitor, lovea pe ceilalți și aerul din jur, zbiera, dădea cu picioarele. 
Cu chiu cu vai l-au adus purtat în brațe de mama lui, deși avea cam 7 ani. Îl ținea strâns, iar copilul resimțea asta ca pe o agresiune îngrozitoare. Am pus patrafirul pe capul copilului, dar el l-a aruncat cât colo. I-a tras mamei niște palme, de credeam că-i mută gura. Femeia, martiră, sărmana de ea, îl ținea în brațe plângând. 
Printre urlete și zbateri, am început rugăciunea.  Nu suporta să îl ating. Se uita cu o ură sălbatică la mine. 
Să ne înțelegem. Copilașul era un înger. Dar ura era a celui viclean care îl ținea în ghearele suferinței. 
La un moment dat,  copilul a încetat să se mai zbată. Dintr-un gest, copilul s-a întors și m-a zgâriat pe față cu unghiile. Simțeam fierbințeala zgârieturilor. Eram complet neputincios. Cuprins de durere, am pus un deget pe buze și i-am făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte, așa cum făceau părinții egipteni din pustia sketică. Și Hristos Dumnezeu a scuipat pe pământ și a uns cu tină plină de harul Lui ochii orbului din naștere. 
Copilul a inspirat adânc, apoi s-a liniștit complet. Expira și ieșea furia aceea din el. 
A stat apoi la rugăciune foarte cuminte. M-a lăsat să îi pun fesul Sfântului Ioan Rusul pe cap și epitrahilul. A sărutat Crucea. 
Îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. La sfârșit,  copilul m-a mângâiat pe obrazul zgâriat și a zis: "Măi, măi!" 
Eram siderat. Cum poate Sfânta Cruce, plină de Sângele Lui Dumnezeu să zdrobească toată legătura satanei din sufletele micilor oameni nevinovați, născuți într-un neam necredincios. Sărutați-vă copiii pe frunte și pe sufl
et! Faceți-le mereu semnul mântuitor al Crucii. 
Să nu ziceți că nu v-am spus!

Vizualizări: 2394 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: Copiii, frunte, Istrati - Sărutați-vă, pe, univ. Ioan, suflet!, Pr. lector, și | Evaluare: 5.0/1

Alte articole

Hristos nu se uită la fața noastră. El vede inima tuturor, gândurile

SPOVEDANIA NURORII

Nu există foc mai mare ca pârjolul lăuntric al conștiinței!

Minunea Sfântului Ierarh Nicolae cu covorul

În orice chip s-ar apropia cineva de Hristos, se tămăduieşte

Total comentarii : 0
avatar