Când Sfântul Nectarie a fost canonizat, în anul 1961, într-o mănăstire din Sfântul Munte Athos s-au creat două grupuri de monahi: unii acceptau sfințenia lui, alții o puneau la îndoială.
Văzând situația care s-a creat în mănăstire, starețul acesteia i-a adunat pe monahi într-o zi în sinaxă și le-a spus:
– Subiectul sfințeniei părintelui Nectarie nu va deveni pricină ca să ne pierdem sufletele, războindu-ne între noi. Am hotărât să ținem cu toții trei zile de post, în care cu multă rugăciune să îi cerem Lui Dumnezeu să ne descopere dacă Gheronda Nectarie este Sfânt sau nu.
Într-adevăr, așa au făcut…
În a treia zi, în timp ce starețul se pregătea să coboare la slujba din biserică, s-a auzit o bătaie discretă în ușa chiliei lui și a intrat în chilie însuși Sfântul Nectarie.
Când Sfântul a intrat în chilie, starețul l-a recunoscut imediat și căzut în genunchi, închinându-i-se.
Atunci Sfântul Nectarie i-a spus:
– Frate Athanasie (așa se numea starețul), du-te și spune-le părinților să nu se mai ostenească și să nu se mai tulbure. Domnul mi-a dat darul sfințeniei și sunt Sfânt, făcător de minuni și izvorâtor de mir. Și să știi că Domnul m-a sfințit dintr-un singur motiv: EU ÎNTOTDEAUNA IERTAM!
Pentru viața sa înaltă, cât a fost pe pământ, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulți bolnavi și săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina și cereau ajutorul lui. Mai ales după Primul Război Mondial, numeroși săraci și bolnavi, lipsiți de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiți orice fel de alimente și să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea și pe unii și pe alții. Dar și cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toți se foloseau de tăcerea și smerenia lui.
În imagine o fotografie rară a Sfântului Nectarie, fiind în viaţă.