Unde e Dumnezeu, acolo este tot binele, iar unde nu este Dumnezeu, acolo e tot răul. Omul în care este Dumnezeu face tot binele și cu el se face tot binele, iar cel care nu-L are în sineși pe Dumnezeu face doar răul și cu el se petrece doar rău. Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine e împotriva noastră? (Rom. 8, 31) — iar dacă Dumnezeu nu este cu noi, toți vrăjmașii noștri vor năvăli asupra noastră și ne vor birui. Dacă Dumnezeu este cu noi, până și păienjenișul de deasupra noastră va fi zid de piatră, iar dacă Dumnezeu nu este cu noi, până și zidurile tari de piatră vor fi păienjeniș și nu ne vor apăra. Bine este de cel cu care e Dumnezeu și vai de cel care este fără Dumnezeu!

Cu cine este Dumnezeu și cu cine nu este? 
Fiecare va putea da foarte ușor răspuns: Dumnezeu rămâne cu omul îmbunătățit, plăcut Lui, iar cu cel care face rele, care nu-L place, nu rămâne. Dumnezeu e numai cu omul bun, nu cu omul rău.

Este drept ca Dumnezeu, cu puterea Sa cea atotputernică, atotțiitoare și atotîndreptătoare, să se afle cu orice om, rău sau bun, ca „Cel ce pretutindenea este și toate le plinește„. Precum poruncește să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți (Mt. 5, 45), așa ține viața tuturor: a celor buni și a celor răi, a celor drepți și a celor nedrepți, fiindcă în El trăim și ne mișcăm și suntem (Fapte 17, 28).

Cu harul Său aparte, cel milostiv, mântuitor, ajutător, acoperitor și ocrotitor El Se află însă nu cu oricare om, ci doar cu cel care, întorcând către Dânsul ochii săi cu frică și cu dragoste din inimă, ÎI vede întotdeauna în jurul său, după cuvântul Sfântului David: "Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea" (PS. 15, 8), și tot ce face, ori cuvântează, ori cugetă din frică și dragoste către El săvârșește în chip plăcut Lui Dumnezeu, grăiește cinstit, cugetă la cele de folos și toată viața sa, care se află ca înaintea ochilor Lui Dumnezeu, și-o petrece în chip îmbunătățit și mântuitor, rostind adesea în sineși cu cutremur cuvintele următoare ale Sfinților Proroci Ilie și Elisei: "Viu este Domnul… înaintea Căruia stau eu" (III Împ. 17, ) — sau, mai pe larg, „Viu este Domnul, înaintea atotștiutorilor ochi ai Căruia umblu, stau, lucrez, mănânc, beau, vorbesc, gândesc, și tot ce săvârșesc săvârșesc pentru El, Cel care mă privește, și nici măcar nu îndrăznesc să fac, ori să rostesc, ori să gândesc vreun lucru rău înaintea ochilor Lui, care mă privesc, ca nu cumva El, fiind mâniat pe mine, să mă lovească fără veste pentru fărădelegile mele„. Dacă omul Îl privește în felul acesta pe Dumnezeu cu ochii minții sale, atunci Dumnezeu este cu el, căci Se apropie de cei ce se apropie de El, este cu cei ce sunt cu El și îi privește pe cei ce ÎI privesc.

El e ca o oglindă. Dacă cineva se uită în oglindă, privește și fața văzută în oglindă, iar dacă se întoarce cu spatele la oglindă se întoarce și fața văzută în oglindă. Și Domnul Dumnezeul nostru Se întoarce spre cei ce se întorc spre El și îi privește pe cei ce ÎI privesc, dar Își întoarce fața de la cei care-și întorc fața de la El și nu Se uită la cei care nu se uită la El și nu vor să vadă că e în ei.

- Sfântul Dimitrie al Rostovului - "Dacă vrei să ajungi la Cer"