“Te iubesc din tot sufletul meu!” - spunem adesea. 
Unde este, însă, sufletul?
 Unii spun că în cap - în creier, alții cred că este în piept. Sufletul, însă, este în tot trupul și uneori îl și depășește. 
Unii oameni au un chip nu tocmai plăcut, dar sufletul lor este atât de frumos, încât înfățișarea lor îi transformă într-o prezență agreabilă.
 Alți oameni sunt frumoși, dar ți-e tare greu să stai lângă ei din pricina sufletului urâțit. 
Ne asemănăm cu îngerii prin partea noastră nevăzută, spirituală, dar avem în plus față de aceștia un mare dar pe care Domnul ni l-a făcut: uitarea.
 Îngerii nu uită, ei trăiesc un prezent continuu, ei știu prezentul și viitorul. Noi, însă, uităm.
 Uităm răul pe care l-am făcut, greșim, pentru că uităm de Dumnezeu, iar El îngăduie pocăința noastră. Avem acest mare atu, puterea de a ne pocăi. 
Puterile întunecate sunt tot îngeri. Lucifer - îngerul luminii - unul dintre cei mai frumoși îngeri, a fost un serafim. 
Într-una dintre zile, Lucifer, în loc să-L contemple pe Dumnezeu, să trăiască în Bucuria Lui, el a început să se contemple pe sine. Atât de departe a dus această admirație, încât un gând teribil (Eu sunt Dumnezeu!) i-a întunecat mintea, rupând relația de iubire cu El. 
Știi că lângă tine s-a așezat un demon, o putere întunecată, atunci când te bântuie negre stări sufletești (unii le numesc chiar atac de panică) care te pot duce la sinucidere.
 În plină stare bună, de voioșie, simți că ceva întunecă mintea și sufletul tău. Un demon încearcă să te facă să renunți la iubirea Lui. 
Cine nu a trăit o astfel de stare? De câte ori nu ați simțit că inima dumneavoastră plânge și vrea să se împace cu un om drag, dar nu ați putut?
 De câte ori nu ați avut pe buze cuvântul acesta: “Dragul meu/draga mea, te rog, iartă-mă!”, dar ceva v-a împiedicat să-l rostiți? De câte ori nu ați acționat greșit față de un om drag? 
Chiar dacă inima vă spunea să nu faceți lucrul acela, să nu reacționați așa, mintea întunecată v-a împins să săvârșiți lucruri urâte. 
De aceea, luptați cu puterile întunecate din viața dumneavoastră. Nu vă judecați aspru. Nu judecați aspru nici oamenii din jur. 
Abia atunci devenim oameni duhovnicești, când nu ne mai luptăm, când nu ne mai supărăm, când nu mai învinovățim oamenii din jurul nostru. Meșter e dracu’, să știți, și cu el trebuie să luptăm.
Vrei să ajungi să fii chip îngeresc? Iubește! Iubește pe cel de lângă tine, iubește și pe vecini, iubește și pe cel ce ți-a greșit. 
Nu învrăjbiți oamenii! Dracu’ face asta! Sunt, din păcate, oameni axați numai pe asta: bârfesc, cârcotesc, zic numai trăznăi doar ca să învrăjbească, numai să facă rău.
 Acolo e lucrare drăcească. 
Vreți să fiți chip al iubirii? Aduceți un cuvânt bun, tămăduiți. Fiți înțelepți și oameni duhovnicești. Numai așa vom trăi creștinește, numai  într-o astfel de inimă Dumnezeu se va arăta.

(Pr. Visarion Alexa)