Numai ce vedem că iese un bătrânel cu barbă albă, cu capul gol: „Oriste, oriste!” Adică, pe greceşte „Poftiţi, poftiţi!” A luat-o el înainte pe treptele acelea, noi după dânsul. Am coborât jos, acolo într-o stâncă era peştera lui, un pârâu cu apă rece. Şi când ne-a văzut, săracul, din multă dragostea lui, ce să ne dea el? |
