9:59 PM
Întâlnirea părintelui Cleopa cu Sfântul Paisie Aghioritul din anul 1977

Numai ce vedem că iese un bătrânel cu barbă albă, cu capul gol: „Oriste, oriste!” Adică, pe greceşte „Poftiţi, poftiţi!” A luat-o el înainte pe treptele acelea, noi după dânsul. Am coborât jos, acolo într-o stâncă era peştera lui, un pârâu cu apă rece. Şi când ne-a văzut, săracul, din multă dragostea lui, ce să ne dea el?
Ne-a dus într-un pridvoraş aşa, cam de doi metri, unde era o măsuţă şi un scaun. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă. Dar noi, cum ne era sete, ce era pentru noi apa rece? Zice Evanghelia: "Nici pentru un pahar de apă rece nu-ţi vei pierde plata."

Apoi, atunci, vezi cât costă un pahar cu apă rece, când mori de sete, că noi veniserăm aproape 20 km pe jos de la Careia. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă rece, câte două smochine şi dulceaţă de cireşe.

– Oriste, oriste!

L-am întrebat:

– Mai ai apă? Nimic nu ne mai trebuia!

După aceea, el ne-a spus pe nume la toţi:
– Părintele stareţ Victorin de la Sihăstria, părintele Ioanichie, părintele Vartolomeu Florea, părinte arhimandrit Cleopa Ilie, bine aţi venit! Ne-a zis pe nume la fiecare, deşi nu ne-a mai văzut şi nici noi nu l-am mai văzut, dar nici n-o să-l mai vedem, decât pe lumea cealaltă
– Ce zice?
– V-a zis pe nume la toţi, cum vă cheamă.
Şi pe urmă a început a se smeri el:
– Tare-i rău pentru un călugăr când îi prisoseşte numele mai mult decât faptele lui, că Mântuitorul cu vaiul i-a ameninţat pe aceia: "Vai vouă când vor prisosi numele voastre mai mult decât faptele voastre!" Am fugit din Sinai aici, ca să scap de lume, şi aici a ieşit iar veste de pustnic. Eu nu sunt pustnic, eu sunt un om păcătos. Dacă aţi venit să întrebaţi ceva, întrebaţi, că vorbesc…
Şi eu am întrebat, că aveam translator:
– Părinte Paisie, unde se mântuieşte omul? Aici, în prăpastia asta, cu toate stâncile deasupra lui, şi de cealaltă parte de pârâu şi dincoace? Aici sau în mănăstirea cu viaţa cea de obşte, sau în cele cu viaţa de sine? Sau în oraş, sau în sat, unde se mântuiesc oamenii?
Ah, ce înţelepţeşte a răspuns! Zice:
– Dragii mei, cine are trei lucruri: credinţă dreaptă în Dumnezeu, smerenie şi fapte bune, se mântuieşte oriunde. Cine n-are acestea, nicăieri nu se mântuieşte.
Aşa ne-a spus. Adevărat: fapte bune, smerenie – ca să nu socoţi că ai făcut ceva bun în faţa Lui Dumnezeu… Ne-am minunat. Şi pe urmă a întrebat Ioanichie:
– Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm, că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfântul Munte, ce zici mata, să rămâie aici?
M-a pârât pe mine, că eu le-am spus că rămân acolo, nu mă mai duc, că am doi moşi acolo, unu-i moşu Varlaam Vântu, care a trăit 100 de ani, am fost la mormântul lui.
Şi i-am zis:
– Ioanichie, cine te-a pus să întrebi asta?
Că el tot stătea împotrivă să nu rămân eu acolo, să vin la ţară. Şi a răspuns pustnicul:
– Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El ştia tot). Părintele Cleopa dacă vine în Sfântul Munte se mântuieşte ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo şi o să aibă multă răbdare, se mântuieşte ca un apostol.
Asta i-a spus lui Ioanichie, că el a întrebat de soarta mea. Şi i-a mai zis:
– Dumneata ai venit ca să faci însemnări ca să scrii o carte, dar să şi faci câte ceva din ceea ce scrii.
Iar părintelui Vartolomeu i-a spus:
– Părinte, ai venit să vezi picturile Sfântului Munte?
Că el de aceea a şi venit. Acolo sunt frumoase picturi. (…) Zice:
– Bine este a-i picta pe sfinţi, dar mai bine este a ne face sfinţi.
Stareţul a întrebat:
– Părinte, eu ce să fac?
– Dumneata eşti stareţul. Să conduci mănăstirea cu blândeţe şi îndelungă răbdare dacă vrei să câştigi mai mult.
Aşa ne-a spus Paisie. Mi-aduc aminte la fiecare. Şi puţin ce-a vorbit. Şi a zis:
– Dumneavoastră aţi venit la noi şi v-aţi rătăcit. Şi v-aţi ostenit. Dar osteneala voastră e scrisă în ceruri, pentru că aţi făcut-o pentru cuvântul Domnului. Să nu vă temeţi!
Noi eram osteniţi. Câtă apă am băut!
Şi a luat el un băţişor, cu capul gol şi desculţ, şi ne-a dus peste un pârâu, de-a dreptul. Nu ştiu dacă am mers o jumătate de ceas şi am ajuns drept în poarta mănăstirii. Ne-am luat rămas bun. A făcut metanie până la pământ şi s-a dus în treaba lui.

 

Sursa: „Ne vorbeste Parintele Cleopa – 15”, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2006
 

Vizualizări: 8147 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: cu, 1977, Cleopa, Sfântul, Aghioritul, Întâlnirea, din, Paisie, Părintelui, anul | Evaluare: 3.8/4

Alte articole

Părintele Cleopa - Să țineți credința pe care ați supt-o de la piepturile maicilor voastre!

RUGĂCIUNEA PENTRU LUME A CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL DIN MUNTELE ATHOS

ȘTII TU, OMULE? - de Eliana Popa

DOAMNE, TU AI FOST CA MINE? - de Eliana Popa

SEMNELE LUI DUMNEZEU - de Eliana Popa

Total comentarii : 0
avatar