Când femeile se roagă,
Cerul freamătă ușor
Dumnezeu le-ascultă glasul,
Le trimite ajutor.

Când femeile se roagă,
Lângă ele, îngeri stau;
Să le-aducă bucurie,
Și nădejde, dacă n-au.

Când femeile se roagă,
Dorul lor, se duce sus;
Printre nori și printre stele,
Până-n fața Lui Iisus.

Când femeile se roagă,
Gândurile prind contur.
Veșnicia se deschide,
Celor dragi de prin ‘prejur.

Când femeile se roagă,
Și ghețarii se topesc.
Ploi de lacrimi udă cerul,
Inimi reci se încălzesc.

Când femeile se roagă,
Se deschide-un sfânt izvor
Ce e plin de bunătate,
Pentru cei din jurul lor.

Când femeile se roagă,
Aduc viață unde nu-i,
Umplu Terra de speranță
Împărțind-o orișicui.

Când femeile se roagă,
Nici pelinul nu-i amar;
Căci e îndulcit cu lacrimi,
Și e încălzit pe jar.

Când femeile se roagă,
Greutățile-s mai mici.
Cu Iisus mergând de mână,
Uriașii sunt pitici.

Când femeile se roagă,
Ridicate sunt de jos,
Căci Acel ce le-ntărește
Este chiar IISUS HRISTOS.

(Preot Ioan)