La un moment dat, mă pomenesc, era în Postul Mare (Postul Paştelui) mă pomenesc cu patru bărbaţi la mine în birou - puternici: „Am venit să ne spovedim!” „Bine, domnilor!” Asta în plin regim comunist. „Bine, domnilor, de acord, dar acum nu-i momentul. Pentru că am terminat slujba…” „Am venit să ne spovedim şi să ne cuminecăm!” „E foarte bine! Slujba am terminat-o la ora 10. Nu-i momentul!” „Noi nu ştim. Noi am venit să ne spovedim şi să ne cuminecăm. Nu ne interesează momentul. Trebuie să ne spovedeşti!” „Bine, domnilor!” Erau patru bărbaţi cât… „Bine!” Am mers în biserică, în locul unde spovedeam, i-am spovedit, i-am împărtăşit. Dacă au dorit să se spovedească, i-am spovedit. Au dorit ca să se cuminece, i-am cuminecat. Şi iar am stat de vorbă puţin cu ei în birou şi au plecat. Nici nu ştiam cine sunt, dar se vedea că sunt oameni bine trăiţi. Se vedea de unde vin şi cine sunt. De la început i-am văzut cine sunt şi de unde vin. Şi asta a fost. S-au spovedit şi au plecat. Şi, după patru ani, unul dintre ei se întoarce şi zice: „Mă cunoşti?” „Da, te cunosc! Ai fost cu alţii trei, aţi fost patru...” Zice: „Da, ne-aţi spovedit şi ne-aţi cuminecat. De atunci, când m-am întâlnit cu dumneata atunci, mi s-a schimbat viaţa total. Până azi, de multe ori, mă vezi că sunt zdravăn, de atunci şi până acum, de multe ori, când mă găsesc în braţele amantei, dumneata apari în faţa mea. Şi odată îmi piere pofta de curvie. Şi femeia pe care o am în braţe vede şi zice: «Da’ ce s-a întâmplat cu tine?» «Lasă, nu mă întreba!»

Ori de câte ori sunt în braţe cu desfrânata, întotdeauna dumneata îmi apari în faţa mea.”

Iată, viaţa mea nu se bazează pe basme. Poporul n-are evlavie, nu te respectă pe poveşti. Poporul nu-l poţi minţi. Poporul este vocea Lui Dumnezeu.

„Vox populi, vox Dei!”
Poporul nu-l poţi minţi. De aceea iubesc ca pe Hristos tot poporul."
 

ÎPS Justinian Chira, COLINDUL VIEŢII MELE