Când trăia Părintele Cleopa, a dat ordin patriarhul să facă viaţă de obşte la Mănăstirea Slatina. Şi m-a luat şi pe mine, pe mai mulţi călugări, părinţi, şi am mers acolo. Şi s-a întâmplat că era un călugăr foarte sporit acolo în mănăstire, care mi-a dat unele sfaturi: „Dacă cineva se duce în mănăstire să se facă călugăr, foarte mult va spori dacă va putea păzi lucrurile acestea: De câte ori nu îl bagă în seamă nici cei mari, nici cei mici şi el nu se tulbură, acela câştigă mai mult decât toţi. Acela, cu timpul, dacă el nu se tulbură, zice "Doamne Iisuse" în ascultare, n-are treabă cu nimeni, se roagă pentru toţi, are milă de toţi, acel suflet, cu timpul, pe măsură ce a sporit în smerenie, Duhul Sfânt îi va da putere asupra duhurilor”.

Şi am observat că toţi părinţii care au dus o nevoinţă mare şi au căutat să facă semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, şi au căutat să adoarmă din "Doamne Iisuse" sau, în cel mai rău caz, din cugetare sfântă, acestora Duhul Sfânt le-a dat putere asupra duhurilor. Dar nu dintr-o dată, ci treptat, pe măsură ce au sporit în smerenie.

Dar acest părinte era simplu, era dat la porci şi el avea grijă de ei. Şi el mi-a zis: „Să nu te tulburi când te ocărăşte cineva, că tot e mai bună ocara decât lauda. Prin ocară, dacă eşti atent, te trezeşti”. Bineînţeles că unii sunt mai subţiri de coajă, alţii sunt mai nesimţiţi la tulburări. Eu mult i-am fericit pe cei care sunt mai nesimţiţi la tulburări, căci acela care are coajă subţire, îl doare şi se tulbură.

Extras din "Ne vorbeşte Parintele Proclu", Editura Mănăstirea Sihăstria Putnei