*Gândul că tu le știi pe toate e calea sigură spre întuneric și pierzare.

*Într-o zi, las mașina în service. Vreo două ore. N-aveam ce face. Mă învârt prin zonă. La câțiva pași, o crâșmă cu terasă. Căldură mare, monșer! Mă așez și iau o apă minerală rece ca gheața. Cum stam eu așa, apar vreo trei muncitori, plini de var, prăfuiți pe față. Unul mă recunoaște: 

- Părintele bea un șpriț la crâșmă...

Când ajung, zic în cor:

- Săăru'mâânaaa!
Eu:

- Ce fac băieții?

- Păi, avem jumătate de oră pauză de la muncă.
Eu:

- Hai că vă fac cinste cu câte o bere.

Bucuroși, se așează. Unul, cu un pic de barbă:

- Părinte, am să vă zic ceva.

- Zi!
Mama a murit de o lună, nespovedită, fără lumină, în somn. În fiecare noapte, o visam cum mă striga, parcă era într-un foc mare. Mi-era frică să mai dorm. 
Zic:

- Sărmana mamă, o fi având păcate nespovedite, avorturi, ceva... 
- Da părinte, cred și eu, a avut vreo cinci chiuretaje.

Oftez. 
Ce să fac eu să îi ușurez sufletul?
- Fă rugăciunea inimii pentru ea: la fiecare inspirație, zi în gând: "Doamne, ai milă de mama!" Fă Acatistul morților zilnic. Dă de pomană la niște familii sărmane cu mulți copii. Vino la Biserică să te rogi pentru ea.
Pe obrazul alb de praf al tânărului curge o lacrimă. Părinte, am rămas orfan. Mama mă învăța când eram mic să mă rog Maicii Domnului.
Eu:

- Oare de ce? Pentru ca atunci când ea nu va mai fi aici, să ai o Mamă care te ocrotește. 
- Da, părinte! 
S-a făcut o liniște mare. Nici mașinile nu se mai aud. Zidarii sorb încet berea brobonită. Unul închină și îi zice bărbosului: "De sufletul mamei tale." 
E pace.

*Dinții nu sărută și ghearele nu mângâie. Dinții mușcă și ghearele sfâșie.

*În această lume, Adevărul stă pironit pe Cruce.

*Nu râvni la prietenia celor bogați și celebri. Cei mai buni prieteni sunt sfinții Lui Dumnezeu.