– Satana îl luptă oare pe omul care nu face o lu­crare fină (subtilă, duhovnicească) întru sine?

– Satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor, pentru ca să-l ispitească şi să-l netreb­nicească. Nu pierde timpul să facă lucrare fină în unul care nu are nici el o lucrare fină. La cel care coase cu acul de cusut saci, trimite un diavol cu ace mari. La cel care face lucrare de mână fină, trimite un diavol care face lucru de mână fin. La cel care face broderie foarte fină, trimite un diavol care face lucrare foarte fină. La cei care fac lucrare brută în ei înşişi, trimite un diavol grosolan. La începători le trimite diavoli începători.

Oamenii care au un suflet sensibil şi au multă mă­rime de suflet, trebuie să ia aminte, pentru că diavolul îşi bagă coada şi-i face şi mai sensibili, putând să-i aducă la melancolie sau chiar – ferească Dumnezeu! – la sinucidere. Diavolul niciodată nu merge contra, deşi pe noi, oamenii, ne pune să mergem împotriva seme­nilor noştri şi să ne certăm. Pe cel trândav îl face mai trândav. Îl odihneşte cu gândul: „Te doare capul, n-ai dispoziţie. Nu-i nimic dacă nu te scoli să te rogi!” Pe cel evlavios îl face mai evlavios, ca să-l arunce în mân­drie, sau îl îmbrânceşte să se nevoiască mai presus de puterile sale, astfel încât să-l istovească şi să-l facă să lase după aceea toate armele lui duhovniceşti, pentru ca mult-nevoitorul de mai înainte să se predea. Pe cel cu inimă aspră îl face şi mai aspru, iar pe cel sensibil, exagerat de sensibil.

Şi vezi atâţia oameni care se chinuiesc din pricina insomniilor şi iau medicamente, unii pentru că au o oarecare sensibilitate, alţii pentru că şi-au zdruncinat nervii lor. Rar poţi vedea un om echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai mulţi sunt ca şi cum ar avea electricitate. Cei care nu se mărturisesc, primesc influenţele diavoleşti, au un magnetism diavolesc, pen­tru că diavolul are stăpânire peste ei. Puţini sunt oame­nii, fie ei băieţi ori fete, ori vârstnici, care au o privire curată. Demonizare! Ştii ce înseamnă demonizare? Să nu te poţi înţelege cu lumea.

Din "Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească", Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 118-120