PRIVIȚI, VĂ ROG, CU MARE ATENȚIE OCHII MÂNTUITORULUI DIN ACESTĂ ICOANĂ! Nicaieri pe lume nu-I Iisus mai transfigurat decât în această  icoană de la Oranki- Siberia.
Această icoană nefăcută de mână de om, apărută în chip minunat pe zidul chiliei unui stareț (Samnson, din Mănăstirea Oranki-Siberia) apărută ca o prevestire înaintea muceniciei a 11 000 de călugări viețuitori ai acestei mănăstiri.
 

MĂNĂSTIREA ORANKI-SIBERIA ȘI MĂRTURIA PĂRINTELUI DIMITRIE BEJAN, spusă de singurul supraviețuitor de atunci:
 

Părintele Dimitrie Bejan a fost închis în lagărul de prizonieri de la Mănăstirea Oranki. începând cu anul 1942. Mergând în pădure după lemne, părintele Dimitrie Bejan a întâlnit un bătran ascuns printre copacii cei vechi. Acesta era unul, poate chiar singurul, dintre călugării care au scăpat cu viață din Oranki.
 

Părintele cel bătran, ascuns în pădure, scăpând la părintele Dimitrie, i-a mărturisit toată istoria locului:
 

El, plângând, mi-a spus:
- Comuniştii atei, când au intrat la putere, au prins 11.000 de călugări şi preoţi din toate mănăstirile şi i-au închis acolo, printre care eram şi eu.
 Au venit nişte militari călări şi ne-au întrebat: „Mergeţi cu noi sau nu?
 Aveţi 24 de ore timp de gândire!"
Iar episcopul le-a zis:
 „Este prea mult până mâine! Vă dăm răspunsul în 10 minute!"
Atunci episcopul s-a întors spre noi şi ne-a întrebat:
 „Fraţilor, acum aveţi ocazia să vă faceţi mucenici pentru Hristos!
Vreţi să vă uniţi cu comuniştii? Sau vreţi să vă daţi viaţa pentru Hristos şi să vă număraţi în ceata sfinţilor mucenici? Să nu vă temeţi! HRISTOS ESTE CU NOI! HRISTOS NE CHEAMĂ LA El!"
 

Atunci am strigat toţi într-un glas: „VREM SĂ MURIM PENTRU HRISTOS!"
 

Şi aşa au fost împuşcaţi toţi cu mitraliera în cap, timp de o lună de zile, câte 300-500 în fiecare zi, fiind îngropaţi în acea văgăună mare din curtea mănăstirii.
Ei singuri îşi săpau şanţul şi singuri îl astupau. Unii săpau şanţul, apoi erau împuşcaţi, iar alţii îi acopereau cu pământ şi săpau mai departe şanţul; apoi şi ei, la rândul lor, erau împuşcaţi, până i-au îngropat pe toţi. Dar erau plini de credinţă în Hristos şi trăiau numai în post şi rugăciune până i-au ucis ateii. Iar pe episcop l-au împuşcat la urmă şi l-au îngropat.
Mai jos aveți un fragment ce îi aparține lui Radu Mărculescu, ofițer căzut prizonier în Bătălia de la Cotul Donului (1942) care a fost închis la Oranki, 9 ani petrecuți în captivitate:
"Părinţilor, vă rog să ţineţi minte, eu mă duc la Dumnezeu şi nu mai are cine să spună lucrurile acestea: la Oranki au adus pe toţi oamenii de valoare ai Bisericii Ruse şi i-au ucis! Eu sunt sigur că au mai fost şi alţi arhierei în lungul gropii aceleia, doar noi n-am dezgropat-o toată, că era imposibil. îţi trebuia un regiment de oameni ca să sape acolo! Era o râpă întreagă plină cu martiri, acoperiţi cu puţin pământ..."
 

Când am citit prima dată acest material m-a cutremurat până la lacrimii, trei zile nu am putut gândi altceva decât numai la ce am citit aici, mă gândeam la ce a putut fi în sufletele călugărilor când își priveau moartea cu ochii și pe deasupra săpându-și propia groapă, mă întreb câți dintre noi am avea această putere...