Povestea Părintele Arsenie Papacioc că, atunci când s-a întors de la Aiud, din acel loc de chin, în gară a fost întâmpinat de un cerșetor care cerșea.
Părintele, îmbrăcat într-o reverendă ponosită, copleșit de cuvintele acestui biet sărman, a băgat mâna în buzunarul hainei până ce s-a întâlnit cu fundul buzunarului, și nu a găsit nimic.

Atunci, plin de iubire și cu bucurie în suflet, i-a zis omului:  
- Fratele meu, nu am să-ți dau nimic, dar îți pot da o caldă  îmbrățișare!

Și l-a îmbrățișat cu iubire.
 

Omul, cu lacrimi în ochi și prin puterea harului părintelui, i-a răspuns cu bucurie:
- Părinte, ceea ce am primit acum, nu mi-a dat nimeni, niciodată!
 

Privirea "atinge" ochii, îmbrățișarea "cuprinde" inima.
Ca să oferi, nu ai nevoie de buzunar, ci de inimă.
Ca să primești, e nevoie de o altă inimă.
     Dacă vrei, trebuie să dai.
     Dacă vrei de la Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Dumnezeu!
     Fiecare zi are bucuria ei, fiecare om, bucuria lui.
    Totul trăiește în om, dar omul nu trăiește totul!
    Toate sunt de îmbrățișat!
     Pe Cruce, Hristos ne-a îmbrățișat Cu IUBIREA LUI.
     Îmbrățișează totul și nu uita pe nimeni!
    Un zâmbet mic, o îmbrățișare mare!
 

Coase buzunarul, deschide-ți inima!