Mă plângeam că viața-i grea
Și că sufletul mă doare;
Și-am văzut în fața mea
Un biet om fără picioare.

Îmi doream să am mai mult, 
Lucruri scumpe și mărețe...
Până când am cunoscut
Un om orb, plin de tristețe.

Îmi doream să port pe mână
Ceasuri cu brățări frumoase,
Dar, văzut-am o bătrână
Fără mâini, cu haine roase.

Îmi doream să am de toate,
Mă gândeam că sunt sărac
Și-am văzut pe pat de moarte
Mulți bolnavi fără de leac.

Atunci mi-am țintit privirea
Către Cer, ca să vorbesc:
- Doamne, iartă-mi rea pornirea,
De ce am, Îți mulțumesc!!!