Femeia e o ființă cu totul superioară. Necunoscută de bărbați. Din contră, au atacat-o și au măzgălit-o cu ochii, cu buzele, ei în fel-de-fel, din vina lor.

Săraca, mii de ani a fost roabă, și-a dus-o, și-a născut neamuri întregi, biata femeie, așa, cu toată rigoarea. Iar bărbatul ca un animal a făcut uz de putere.

Acum, dacă puteți să fiți în această sfântă sensibilitate duhovnicească, s-a transmis atavic teama în femeie. Și el profită mereu acuma, deși ea e liberă prin creștinătate, prin Hristos, el încă profită de ea, de puterea lui să o stăpânească. Și e mare greșeală!

Deci: Întotdeauna unul cu altul, întotdeauna unul ca altul! 

Îmi zice unul odată: "Părinte, da' nu e bărbatul capul femeii?"

Ehe, zic, numa' atâta știți! Da, e capul femeii, dar să știi că rămâne sec fără inimă. Ea e inima, dragă, să știi asta. Ea este inima, ce te faci?

Nu poți să te joci cu creația Lui Dumnezeu. N-a creat Dumnezeu femeia să fie batjocoră pe lume. Dacă tu ești bărbat, să știi să dai valoare acelor ascunse frumuseți ale ei.

Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întâi ne reprezintă O Femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-O pe Ea cu oamenii.

(Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc)