Vremurile sunt foarte grele. Niciodată nu ne-am gândit că vor veni aceste vremuri. Mai mare pericol ca astăzi n-a fost și nu este niciodată! De aceea, păstrați credința ca o comoară, păstrați curățenia și statornicia ca o comoară, să nu le ia nimeni!
Să știți, fraților, că astăzi creștinii noștri au întrecut și pe diavoli cu trăirea lor, cu viclenia lor, cu vrăjmășia, cu toată răutatea… Asta este cea mai mare durere: că oamenii au înlocuit pe satana… Degeaba mulți învinuiesc: satana m-a îndemnat, satana... Nu-i de vină el cu nimic, să știți.
Vinovați suntem noi toți, că așa am ajuns la o stare de viclenie, la o stare de trădare, la o stare de vânzare, la o stare de răutate… că nu știu până când ne va mai răbda Dumnezeu!
Fraților, țineți minte, toate sunt trecătoare, toate sunt numai pentru o vreme. Dar trecând prin vremea asta, prin viața asta, să nu rămâneți fără veșnicie, să nu rămâneți fără de Hristos! Toți am căzut, toți suntem vinovați, dar cu toții să ne întoarcem la Domnul, că pe toți ne iubește și pe toți ne iartă.
Eu Îl rog pe bunul Dumnezeu să reverse harul peste voi și mila Lui; să ne deschidă ochii sufletului, să putem crede cu adevărat, să putem privi spre cerul senin.
Vă rog, fraților, întoarceți-vă cu pocăință, cu dragoste, la Domnul!

Slăvit să fie Domnul! Amin!