Într-o dimineață de decembrie a anului 1996, la pangarul mănăstirii de la Suroti se aflau maica responsabilă, doi soți împreună cu copilul și cu tatăl lor, două femei de vârstă mijlocie și un bărbat tânar. Deodată s-a auzit un strigăt puternic.
Una dintre femeile de vârsta mijlocie, care era destul de voinică, tocmai căzuse la pământ și începuse să se lovească, să urle sălbatic și să-și miște repede capul într-o parte și alta. Priveliștea era îngrozitoare. Femeia cu copilul au ieșit afară, iar ceilalți s-au apropiat de ea ca s-o ajute. Mugea, gâfâia și spunea cu o voce bărbătească, sălbatică și amenințătoare:
- Am să vă arat eu vouă, ăstora care nu credeți, am să vă arat eu… Încă puțin și am să vă pun la toți 666 pe mână… O să vă închinați cu toții mie! Ticăloșilor, imbecililor! și alte ocări... Apoi a început să scuipe și spunea înfricoșată: “Paisie, mă arzi, vrei să mă trimiți înapoi în tartar… Și această femeie nenorocită numai pe la mănăstiri mă duce… De ce o ajuți? Mă arzi, mă arzi!”

Urla și se lovea atât de tare, încât toți credeau că își va sparge capul. Era lucru vădit că o chinuia diavolul. “Aaa! Aaa!“, striga iarăși. “Uite, a venit și Maria acum… Mă arzi, Paisie!” și strigând acestea, rămase nemișcată, de parcă ar fi leșinat. Cei care erau de față s-au apropiat pentru a o ajuta, iar femeile au acoperit-o cu hainele ei.

Dupa aceasta au ridicat-o în picioare. Atunci femeia și-a deschis ochii și a început să plângă liniștit, iar din adâncurile inimii ei s-au revărsat aceste cuvinte: “Îți mulțumesc, Gheronda! Îți mulțumesc, Dumnezeul meu!” Și repeta aceste cuvinte cu multă recunoștință. Apoi s-a ridicat, a mers înaintea icoanei Lui Hristos și a Maicii Sale și a început să se roage cu suspine negrăite: “Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Cum de m-ai primit pe mine, nevrednica? Îți multumesc, Gheronda! Nu meritam, Dumnezeul meu, un astfel de ajutor...”
Toata această priveliște era deosebit de mișcătoare. Apoi au salutat-o pe maica de la pangar și au plecat. Această femeie care s-a izbăvit de diavol a povestit că în noaptea de dinaintea venirii ei la mănăstire l-a vazut pe Starețul Paisie, care i-a spus: “Vino la mormântul meu și te voi face bine!” A doua zi a venit la mănăstire și după ce s-a închinat la mormântul Starețului a venit la pangar, unde s-au petrecut cele descrise mai sus.

Extras din cartea "Viața cuviosului Paisie Aghioritul"

Foto: doxologia.ro