Civilizația este una și trăirea creștină este alta. Însă, un om civilizat poate mai ușor să se adapteze învățăturii creștine, care e prea justificată, are o prea mare ordine, e prea argumentată ca să nu o crezi.

Uite, se spune că poporul roman era foarte drept, creator: cucereau și zideau. Înainte de venirea Mântuitorului le-a dat biruințe acestor romani, să zic așa, să pregătească oarecum lumea pentru o învățătură divină extraordinară, pentru că ei erau mai civilizați.

Deci, civilizația joacă un rol pozitiv, dar nu mântuitor. Și ea învață să nu furi, și ea învață să nu fie… dar, totuși, în miezul civilizației acesteia au ajuns păcate așa de grave, pentru că nu a avut o înfrânare creștină.

Civilizația trebuie ajutată, pentru că au fost popoare drepte, dar nu mântuitoare. Îmi place să merg la drum cu tine, că știu că nu mă furi, că știu că nu mă pârăști, că știu că ești un om civilizat.

Vedeți dumneavoastră, Biserica creștină nu învață mai întâi, ci sfintește! Pentru că se referă, nu la a cuceri pământul, ci la a cuceri împărăția cerurilor.

Modernismul nu este vinovat că ești tu leneș și nu știu ce... Poți să fii în pat cu puf și să te rogi la Hristos, și ești la fel cu unul care doarme pe scândură.

Prea mare modernism nu se recomandă, pentru că te poate duce la moleșeală, la leneviri, la scăderi.

Să știti că suferința te subțiază mai mult și te aseamănă mai mult cu numele tău ca om mântuit, ca om veșnic.

(Părintele Arsenie Papacioc)