Amânăm....
    Să ne căsătorim pentru a construi mai întâi o casă și luptăm pe alte meleaguri pentru un trai mai bun, dar ducem dorul de cei dragi și ne îmbolnăvim de durere.
     Să facem copii pentru că prioritară este cariera și dezvoltarea personală,  dar nu știm ce ne așteaptă dincolo de ziua de azi.
      Să petrecem timp cu cei dragi pentru că acum importantă este afirmarea și ceilalți trebuie să ne înțeleagă,  dar cine ne garantează că vor mai fi acolo când ne vom aduce aminte de ei?
     Să mergem duminica la biserică, pentru că acum suntem tineri și weekendul trebuie să fie oferit pentru odihnă, dar puțini se gândesc la bucuria veșnică.
       Să facem binele și mereu găsim justificări că în această clipă trebuie să ne gândim mai întâi la noi, fiecare să se descurce așa cum și noi am făcut-o în dreptul nostru, dar cine știe când vom avea nevoie de ajutorul celorlalți?
      Să ne sunăm părinții și abia dacă îi mai vedem după ce viața ne împrăștie prin lumea întreagă, dar cât de dor ne va fi de ei când vor pleca!
       Să facem călătoria aceea plănuită demult, pentru că acum e vremea urâtă sau copiii sunt prea mici, dar timpul zboară cu repeziciune și într-o zi abia ne vom strânge laolaltă pe la vreun Crăciun sau zi de naștere.
       Să ne cerem iertare și să recunoaștem greșelile, fiindcă orgoliul este mai important astăzi, dar într-o zi vom rămâne singuri cu el.
        Să îi spunem astăzi "Te iubesc!" lui sau ei, poate mâine o va face altcineva și vom trăi toată viața cu remușcări, dar nimeni nu îți mai da trecutul înapoi să-l corectezi.
      Nu amânați lucrurile importante, nu puneți lucrurile înaintea oamenilor!  Dincolo de hotarul zilei de azi, nimic nu ne aparține cu siguranță.

Părintele Alexandru Lungu