Oricât vei căuta preotul cu har, nu îl vei găsi... comunitatea perfectă, nu o vei găsi... așa cum nu vei găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal. În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare. Nu suntem sfinți: nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt. Nu căuta Biserica doar când ai nevoie, caut-o și când Ea are nevoie de tine...
Și are!!! Tot timpul...          

Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el... Se numește Dumnezeu!

Dragostea nostră către Dumnezeu și către fratele nostru este mărturisirea credinței. Prin urmare, atunci când Îl iubim pe Dumnezeu, Îl și mărturisim.
Dragostea către Dumnezeu naște îndrăzneală sfântă.

Îi vom iubi pe ceilalți atunci când ne rugăm pentru ei. Pentru a întelege ceea ce îl preocupă pe celălalt trebuie să ne rugăm din inimă pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are și ne îngrijim de rezolvarea lor.

Dragostea este atunci când cineva face de toate pentru toți, atunci când se poartă sincer cu oamenii pe care îi întâlnește, cu care conviețuiește, atunci când nu dorește să își impună cele ale sale, ci primește voia celorlalți ca pe a sa.
 

(Sfântul Cuvios Sofronie Athonitul de la Essex)