10:12 PM
Nu va lumina candela fără untdelemn, nici rugăciunea nu se va ridica la Dumnezeu fără dragoste

Nu va lumina candela fără untdelemn, nici rugăciunea nu se va ridica la Dumnezeu fără dragoste. Rugăciunile sunt ca niște scrisori trimise Lui Dumnezeu. Uneori sunt scrise cu lacrimi, cu mâhnire, cu durere. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte pentru tot ce am greșit, să ne ajute în necazurile pe care le avem, să fie cu noi, să ne lumineze mintea, să ne întărească, să ne dea putere din puterea Sa cea Dumnezeiască.
 

Cu cât sunt mai mari încercările prin care trecem, cu atât să ne fie mai mare credința, și să cerem Lui Dumnezeu mila și ajutorul Său.
Cu cât asculți mai mult de Dumnezeu, cu atât îți ascultă și El rugăciunile.
Legea nestrămutată a dreptăţii Lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut, ţi se va face; ce ai zis, ţi se va zice; ce încarci pe altul, ai să duci şi tu. Când dreptatea Lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră, a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea Lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut.

Dumnezeu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi numaidecât; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât. Chiar dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, şi ne-ar da să înţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpânirea, – cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap, şi-i lasă pe oameni neînfricaţi de pedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului, – atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia în faţa atotputerniciei Lui Dumnezeu, Care ne întăreşte cu liniştea Sa.

Cu aceea că nu pedepseşte răutatea numaidecât, îi întinde ispită puternică, să se desăvârşească şi ea, spre pedeapsă sigură în ziua judecăţii. Iar dacă, totuşi, uneori pedepseşte năprasnic vreo fărădelege, o face ca să mai pună frâu răutăţii între oameni, şi mai ales să nu scadă în credinţă începătorii, şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinţa răsplătirii după fapte. Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, fie binele, fie răul, un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură şi veşnică, şi că biruieşte binele asupra răutăţii. Apoi, prin răbdarea multor neştiuţi de oameni, atotputernicia şi dreptatea Lui Dumnezeu, sfărâmă mereu porţile iadului cu puterea Bisericii văzute şi nevăzute.

Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, îl va readuce la cale cu sila. Îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă, însă, nu bagă în seamă, îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate.

(Părintele ieromonah Arsenie Boca)

Vizualizări: 5599 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: SE, dragoste, ridica, Candela, VA, fără, nu, Lumina, la, Dumnezeu, nici, untdelemn, rugăciunea | Evaluare: 3.0/1

Alte articole

În nepăsarea faţă de copii se află necredinţa în cel mai mare grad

Crezi că ești un bun creștin?

Să vă spovediți și să vă împărtășiți. Să aveți o clipă în care să vă împăcați cu Dumnezeu

Când păcătuim, Îl răstignim pe Hristos pentru a doua oară

Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!

Total comentarii : 0
avatar