Oameni buni, aveți mare grijă, nu mai drăcuiți! A drăcui înseamnă a ne închina diavolului și a fi părtași cu el. Drăcuirea înseamnă închinarea și dăruirea lucrurilor și nu numai a lucrurilor, ci uneori și a persoanelor dragi celui viclean.

Aveți grijă mare!!!
Lucrurile și persoanele drăcuite sunt lucruri închinate diavolului, adică înstrăinate de la adevăratul lor Proprietar care este Dumnezeu, cât şi de la cei în grija cărora ele au fost date și dăruite diavolului.
ȘTIȚI CÂT DE GREA ESTE POVARA OMULUI CARE DRACUIE... ȘI CÂT DE LIPSIT DE MINTE ESTE OMUL ACEASTA?
 

Se spune că a venit odată la cuviosul Irodion o femeie care i-a adus nişte lapte proaspăt. Femeia i-a dăruit vasul cu laptele muls de la capra ei părintelui.
Însă, cuviosul a refuzat-o categoric, zicându-i:
- Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!
- Ba da, părinte, iertaţi-mă, de la capra mea este!
- Nu este de la capra ta!                                                                                                     - Ba da, părinte, este de la capra mea, este proaspăt; acum l-am muls.
- Nu mai este de la capra ta. Ieri ai dat-o dia­volului. De aceea nu mai pot să primesc laptele, de vreme ce nu mai este capra ta, pentru că tu ai dăruit-o singură diavolului.
Deci, vădită fiind, femeia şi-a mărturisit păcatul, cerând iertare și, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai drăcuit.
 

Parintele Arsenie Papacioc, vorbind despre unii ca aceștia, spune: "De ce zice omul "drace, drace..."? De ce nu zice mai bine "Doamne, Doamne"?