9:16 PM
OM BOGAT vs OM SĂRAC - de Maria Poiană

Pe la curtea unui om bogat, se spune
Că-și găsise slujbă un sărac. Și-anume
Priceput la toate cele-avea să fie
Pentru-o cămăruță, hrană și simbrie.

 

A trecut o vară, a trecut un an
Și săracul nostru, strânse ban pe ban.
Dar cu fiecare ban ce-l aduna
Tot nemulțumit, și mâhnit era.

 

Văzând toate-aceste omul cel bogat
Într-o zi, pe seară, la el l-a chemat:
- Mi-ai fost totdeauna, slugă credincioasă
Dar ești tot mai trist. Spune-mi, ce te-apasă?

 

- Eh, ce să m-apese? Mă tot ia un gând 
Cum că nu am casă, nu am nici pământ...
Și că n-aș putea, din a ta simbrie
Să adun vreodată așa bogăție.

 

Auzind acestea, tare s-a mâhnit.
Mult cuprins de milă, astfel i-a vorbit:
- Mergi să dormi! Să-ți fie somnul liniștit!
Ne-om vedea, dar mâine, pe la răsărit.

 

Și dac-o vrea Domnul, fie lăudat
Mâine, mai spre seară, tu vei fi bogat.
A trecut o noapte, lungă cât un veac
Neputând să doarmă, omul cel sărac.

 

Însă, dimineață, precum au vorbit,
La poarta moșiei, s-au și întâlnit:
- Astăzi voi fi darnic. Deci, a ta să fie 
Cât poți lua cu pasul din a mea moșie.

 

Martor să ne fie, Însuși Dumnezeu;
Cât cuprinzi cu pasul, tot să fie-al tău.
Numai o cerință ai de-ndeplinit:
Ca să fii aicea, pân' la asfințit.

 

Auzind acestea, fără altă rugă,
Sluga credincioasă, o luă la fugă.
Și în fuga-i prinse lanuri si livezi
O pădure, case și imașuri verzi.

 

A fugit într-una pân' pe la amiaz',
Dar în depărtare, a zărit un iaz:
- Ce frumoasă baltă! - zise pentru sine,
Sigur și aceasta mie-mi se cuvine.

 

Alergă nebunul fără de oprire
Ca să ia și iazul întru stăpânire.
Mulțumit de toate, se gândi apoi 
Să pornească-n fuga mare înapoi.

 

Și se-ntoarse omul tot pe-același drum,
Însă mai lung drumu-i se păru acum.
Oboseala-l prinse pân' peste măsură
De o zi întreagă de alergătură.

 

Soarele se duse mult spre asfințit,
Dar săracul nostru, de puteri sleit
Își văzu stăpânul ca un punct în zare
Și-ncepu s-alerge, cât putu de tare.

 

Însă pașii, parcă, nu-l mai ascultau
Și în praful serii se împleticeau:
- Stăpâne, stăpâne! Am s-ajung de-ndat'...
Dar nu mai ajunse. Căzu secerat...

 

Lacrimi de tristețe a vărsat bogatul
Că in felu-acesta i-a murit argatul,
Însă, a dat ordin, pe cruce să-i scrie:
"Am murit ca prostul pentru lăcomie!"

 

De învățătură, fie-ți dar, creștine:
Să te-ntinzi atât cât plapuma te ține!


 

Vizualizări: 6376 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: OM, bogat, vs, SĂRAC - de Maria Poiană | Evaluare: 4.7/3

Alte articole

Cuvinte de folos de la Părintele arhimandrit Cleopa Ilie

Preoția nu este a noastră, este a Lui Dumnezeu

Cea mai ușoară cale spre Rai este nejudecarea aproapelui tău

Fară darul cel sfânt al Domnului nu este mântuire

Mesajul de încurajare al Sf. Siluan Athonitul pentru întreaga omenire

Total comentarii : 0
avatar