Să ţineţi minte de la mine, că-i prieten, că-i vecin, că-i tovaraş, că-i duşman, că-i soră, că-i frate, când împrumuţi un ban, du-l înapoi, că-ţi legi singur pe satana şi săracia de ograda ta. Niciodată nu ai să te îmbogăţeşti luând cu împrumut şi neducând înapoi. Este cel mai mare blestem şi cel mai mare păcat pe care-l poate face omul. Şi culmea că se înmulţeşte şi mereu aud: “Ăla are atât!”; ”Ăla are atât!” se duce şi ia cu împrumut cu atâta nonşalanţă şi lipsă de bun simţ, încât uită că trebuie să-i dea înapoi. Nu o spun ca pe un reproş, ci ca să vă daţi seama că vă legaţi singuri sărăcia de gard. Dumnezeu pe viclean urăşte şi ia şi sporul şi harul şi darul! Nu înmulţește nimic!

Dau de pomana să nu îmi facă Dumnezeu pagubă!
Ajut și eu pe altul, ca să nu îmi ia și mie Dumnezeu ce am strâns!
Dar nu este un punct de vedere corect. Corect ar sunat așa: "Eu Îl iubesc pe Dumnezeu în așa măsură, încât eu simt nevoia să nu-L mâhnesc!"
 

Gândiți-vă un singur lucru: Cât costă o operație de ochi? Cât este un cristalin, un transplant de retină, un nerv optic...
Și noi avem gratis vederea! Am putea să ne amintim în viața noastră de câte ori i-am spus Lui Dumnezeu seara: "Mulțumesc! Doamne, Îți mulțumesc că sunt sănătos! Văd, aud, merg..."

Când nu ai ce dărui omului de lângă tine, fă o rugăciune pentru el.
Rugăciunea nu înseamnă numai cereri, ci și mulțumirea față de toate lucrurile primite de la Dumnezeu. Putem avea totul și nimic să nu ne împlinească sufletește. 
Dar, mergând la biserică și stând de vorbă cu Dumnezeu să ne umplem de harul Duhului Sfânt.
Liniștea și împlinirea sufletească vin din muĺțumirea și pacea familiei: când mâncăm cu familia la masă, când discutăm, ne odihnim sau stăm contemplând pe Dumnezeu la umbra unui pom din grădina casei, acolo este pacea și lucrarea Duhului Sfânt.

(Părintele Calistrat Chifan)