Cumpără lumea în disperare, uitând  că alimentele se mai și alterează și expiră.
Toate sunt în mâna Lui Dumnezeu - și cele bune și cele rele.
Să nu credem vreodată că în mijlocul unei foamete sau unei secete unul va face baie în piscină și ceilalți mor de sete. Nu! 
Îți vor sfarâma gardul și îți vor bea apa din piscina. 
Să nu credem că având o magazie plină și toată lumea ar muri de foame, iar cel cu magazia plină va huzuri. Nu! 
Va fi linșat și magazia prădată datorită foamei și lipsurilor.
Să ne punem nădejdea în Dumnezeu și El ne va hrăni pe noi.
Sistemul ăsta stricat și corupt, care conduce astăzi, spre asta ne împinge, spre ură, abuz, agresiune și haos, a ne ridica unii împotriva altora. Trebuie să învățăm să rămânem oameni.
Hristos poate hrăni toată planeta, căci este Domnul și Stăpânul Universului și al acestei planete.

Semnul de sus și pocăința sinceră
 

Spune povestea noastră că era o familie destul de necăjită, care trăia undeva la țară. 
Femeia era foarte credincioasă și în ciuda faptului că soțul era cam iubitor de băuturică, nu-și pierdea nădejdea că Dumnezeu va rândui cumva ca familia ei să intre în calea cea bună. 
Soțul era om bun și darnic, nu era violent, dar bea aproape toți banii și copii se chinuiau văzând acestea. 
Soția îi spunea mereu: 
- Măi Costăchel! Roagă-te și tu un pic la Dumnezeu să-ți ia patima asta a beției, roagă-te și tu măcar pentru tine, dacă nu și pentru noi... 
Iar el mereu îi spunea așa: 
- Lasă, că te rogi tu și pentru mine. 
Soția mereu îi repeta: 
- Mergi, măi bărbate și tu la biserică în duminici și sărbători! 
Iar el răspundea ca întotdeauna cu aceeași replică:

- Lasă Filofteie, că mergi tu și pentru mine! 
- Într-o bună zi, Costăchel s-a îmbolnăvit și a făcut febră mare, soția era la biserică cu copiii și se rugau și pentru el. 
- În starea în care era a adormit sub înfluența bolii și a febrei puternice și a avut un coșmar înfricoșător, căci parcă era aievea. 
Se făcea că Costăchel ajunsese cu familia lui la poarta Raiului și toți erau fericiți de frumusețile de nedescris care se întrezăreau acolo. Un înger înfricoșător de frumos i-a invitat în Rai unul câte unul.
Bucuria era de nedescris, numai că atunci când a ajuns Costăchel să intre, îngerul îi făcu semn cu asprime să iasă afară. 
Atunci el, întristat până la lacrimi strigă îngerului cu glas mare: 
- De ce nu mă lași, îngere, să intru și eu cu soția mea? 
Iar îngerul cu voce gravă îi spuse: 
- Lasă, că intră ea și în locul tău! Toată viața s-a rugat în locul tău, a mers la biserică în locul tău, a avut grijă de copii în locul tău, a muncit în locul tău, s-a spovedit în locul tău, s-a îndreptat în locul tău... 
Deci, acum fără tăgadă, se cuvine să intre în Rai și în locul tău. 
Și de îndată s-au închis porțile Raiului, lângă el apărură rânjind niște făpturi hidoase și înspăimântătoare care deja începuseră să-l chinuie și să-i spună: 
- Al nostru ești, că nouă ne-ai slujit toată viațaaaaa! 
 

Se zbătea bietul om prin somn ca un animal șfâșiat de fiare în coșmarul visului său, când sotia și copii ajunseră acasă și-l auziră cum țipă și se tânguie și cere iertare și striga la Dumnezeu să nu-l lase. 
Soția a pus mâna pe el și l-a trezit. 
Când a văzut el că totul a fost un vis urât, înfricoșat, a spus soției: 
- Nevastă, începând de astăzi voi fi credincios Lui Dumnezeu, căci eu am fost acum câteva clipe până la porțile Raiului și nu m-au lăsat să intru cu voi acolo, aţi intrat doar voi şi pentru mine.
 

Morala:
 

Cum îți așterni, așa dormi!
Ce pui în traista sufletului, aia găsești dincolo.
Nu aștepta să lucreze mântuirea ta altcineva în locul tău!