Virtutea ta nu se arată atunci când eşti mângâiat (cu mângâierea şi fiarele devin mieluşei – zice proverbul), ci atunci când eşti insultat, în funcţie de reacţia ta la insulta primită, treci sau nu testul.

Dacă împlineşti porunca Lui Hristos: "Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă!" (Lc. 6, 28), eşti creştin model. Dacă te împotriveşti şi răspunzi jignirii cu altă jignire, atunci cazi şi tu la nivelul celui ce te-a jignit. „Pe de o parte, îl jigneşti pe cel ce te jigneşte, pe de altă parte, te străduieşti să semeni cu el. Spune-mi, dacă îl acuzi pe cel care te jigneşte, de ce păcătuieşti făcând şi tu aceleaşi fapte?” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Dacă vrei să fii „obiectiv”, trebuie să jigneşti pe altcineva (pe tine însuţi), deoarece şi acesta jigneşte!

Ceva trebuie să faci!

Să zicem că te-a jignit vecinul tău. Te-ai supărat? O să ai insomnii. De ce?

Pentru că vorbele lui te-au atins. Le-ai pus la inimă. Dacă ţi-ar fi dat un sfat bun, l-ai fi aruncat ca pe un gunoi şi ai fi rămas liniştit. Vezi cum funcţionezi? Şi de ce funcţionezi aşa? Pentru că înăuntrul tău stăpânesc patimile necurate care nu suferă să fie lovite, de aceea te şi chinuiesc. Ia aminte:

Ieri te-a jignit vecinul tău şi ţi s-a dus somnul. Mâine te va jigni o rudă şi iar nu vei avea somn. Poimâine te va jigni colegul tău şi iar vei rămâne fară somn. Şi asta până unde va merge? Vei lăsa patimile să te distrugă? Trebuie să faci ceva!

Să închizi gura lumii nu poţi. Poţi însă să faci altceva: să închizi urechile tale, ca tot ce auzi să nu coboare la inimă şi să-ţi tulbure patimile. Cu alte cuvinte, va trebui să iei atitudine faţă de „loviturile” pe care le primeşti. Sfântul Ioan Gură de Aur îţi dă şi o „reţetă”: „Spune-mi, dacă cineva zice că soarele este negru, pe cine afectează? Pe soare sau pe el? Cu siguranţă că pe el însuşi.”

Acelaşi lucru este valabil şi pentru cel care te jigneşte. Pe sine se jigneşte, pe el se batjocoreşte. „Cel ruşinat nu este cel care aude înjurăturile, ci cel care le rosteşte.”

Şi peste toate îţi foloseşte să împlineşti porunca Domnului: "Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri!" (Lc. 6, 28). Astfel, tu te vei sfinţi şi se va odihni sufletul tău, în timp ce acela care te jigneşte se va tulbura şi se va osândi.
Nu cumva eşti şi tu vinovat?

Într-adevăr, de ce te jigneşte aproapele? Fără motiv? Nu cumva eşti şi tu vinovat? Nu cumva l-ai supărat? Sigur, undeva ai o vină! „Ceartă de unul singur nu iese!” Aşa că, asumă-ţi răspunderea!

Sfântul Nectarie de Pentapolis avea muncitori la mănăstire la Eghina. Pe când munceau în soare, a mers sfântul şi le-a dat un sfat. Aceştia s-au înfuriat şi s-au pornit împotriva lui cu cuvinte necuviincioase. Sfântul s-a retras şi şi-a făcut autocritica. Nu a spus: „Eu sunt arhiereu, eu îi hrănesc şi ei se poartă astfel cu mine?” Ci, ca un smerit ce era, s-a gândit: „Sunt muncitori, muncesc asudaţi în soare, şi mă duc şi eu peste oboseala lor să le fac reproşuri. Eu sunt de vină.”

S-a smerit, şi-a asumat răspunderea, şi-a cerut iertare şi aceia s-au liniştit.

Arhimandrit Vasilios Bacoianis

Extras din „Vorbele pot răni. Cum să nu greșim prin cuvânt”, Ed. De Suflet