Vine un predicator baptist din Piatra Neamț cu două autocare pline cu baptişti. Era vineri, când nu aveam vreme să vorbesc cu oamenii, căci vinerea îi spovedesc pe călugări. 
Vine la mine o femeie bătrână:

- Părinte, soţul meu a înnebunit! Acum, la bătrâneţe a trecut la baptişti şi-i tâmplar pe acolo…
 

Eu zic:

- Adu-l încoace!

- Nu vrea să vină! Zice că vine numai cu predicatorul, care I-a făcut baptist pe el. Părinte, să știi că acest predicator baptist a atras Ia el vreo 50 de familii, acești sectari vin cu fonduri ca să cumpere oamenii.
 

I-am zis femeii:

- Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros să avem o discuție! Mă duceam la spovedanie, vine femeia către mine:

- Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul, aceștia sunt toţi baptiști.
Le-am spus călugărilor că-i spovedesc mâine, eram cu Crucea, cu Felonul şi cu Epitrahilul şi mă duc la chilia mea, să văd de vin acolo și baptiștii. 
Numai ce-i văd că au intrat pe sală toţi. Vine şi omul cu femeia, cu şeful baptiştilor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăți eretice... 
Îi poftesc pe scaun şi îi întreb cine sunt.

- Suntem baptişti, eu am făcut studii în Anglia și în Austria  - răspund ei cu mândrie și încredere.
Am întrebat:

- De ce aţi venit dumneavoastră la noi?
- Am venit să-ţi arăt adevărul! zice baptistul…
Dar eu am zis un cuvânt mai puţin politicos:

- Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte, măi băiete!
- Am să te învăţ, a zis el.
Îi zic eu:

- Cum să mă înveţi tu pe mine adevărul, când tu propovăduieşti minciuna și nebunia? Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri. 
Hristos a spus: “Eu sunt adevărul!” Cum poate să fie adevărul şi la dumneata şi la mine? La tine nu poate să fie adevărul, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi, sectarii și toate sectele, aţi ieşit ca ciupercile după ploaie. Toţi aveau biblii de ale lor în mână. 
Ia să vă întreb eu pe voi, măi baptiștilor:

- Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?

Se uită predicatorul la mine şi zice:

- Au fost 1500!
Zic eu:

- Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani. 
Iar el a zis:

- Unde scrie? Căci în Biblie nu scrie! 
Îi arăt:

- Iată, aici, Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!
Câţi ani au fost, predicatorule, de la Adam până la Avraam?

Nu știa să răspundă, îi spun eu:

- Au fost exact 3487 de ani.
Ia să te mai întreb eu:

- De la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost, predicatorule? Îi zic eu din nou (văzând că nu știe): Au fost 4068 ani. 
În anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi? Unde era, mă? Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani? Că nu era biblia voastră atunci, voi nici atât.
Zice baptistul:

- A fost ceva…
Ce este acel ceva, de la zidirea lumii şi până la Moise? Se uitau unii la alţii nedumeriți. Măi hoţule, nu te da după deget, ci spune cum îl cheamă pe acest ceva? Tot continua și zicea baptistul că a fost ceva…
Vedeți?! Aşa vă îmbată de cap, aşa vă înnebunește! Oamenii tac…
Îl întreb:

- Mă, tu eşti predicator, mă mincinosule? Spune, mă, baptistule: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise?
- N-a fost, dar a fost ceva… - răspunde baptistul.
- Deci, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cum îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost mă, spune!
Apoi – a zis baptistul:

- A fost o tradiție…
- Da, mă, dar vezi că se numeşte Sfânta Tradiţie, că s-a trimis prin viu grai (predanie). Ai văzut cu ce s-a ţinut credinţa timp de 4108 ani? Prin viu grai din tată-n fiu. Ai înțeles?
Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie, ai văzut, că voi, baptiştii şi toate sectele acestea, mergeţi cu un picior şi zburaţi cu o aripă şi nu se poate aşa.
Sfânta Tradiţie este prin viu grai şi apoi, oare Scriptura s-a scris toată? Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din Tradiţie, acestea s-au scris. 
Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii în Muntele Sinai. Îl auzi apoi pe Sfântul Ioan Evanghelistul spunând: 
“Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile ce s-ar fi scris...” 
De la moartea Lui Hristos, Înviere şi Înălțare şi până la anul 42 când s-a scris prima Evanghelie de ce s-au folosit creştinii, căci Iisus Hristos n-a scris nimic?
Din Sfânta Tradiţie, din gura Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le ţină minte oamenii şi să le fie de folos.
- Spune-mi, predicatorule, ştii tu când s-au scris Evangheliile? 

Nu știa nici asta, rătăcitul…
- Evanghelia de la Matei s-a scris în anul 42 după Hristos. A lui Marcu la anul 44. Cea a lui Luca la anul 48 și cea a lui loan la anul 65 după Hristos, iar ultima carte a Scripturii (Apocalipsa) a scris-o în insula Patmos, loan Evanghelistul, la anul 96 după Hristos. 
Deci, între anii 42-96, s-a scris tot Noul Testament!
De la anul 33, 3 luni şi 20 de zile, anul morţii Lui Iisus Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta Tradiție. Bagă la cap!
Despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sfânta Tradiție, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi mă, că Sfânta Tradiţie este întâi şi apoi Sfânta Scriptură?
Sau ia zi-mi, unde era sâmbăta voastră, mă predicatorule, atâtea mii de ani?

Zice el:

- Avraam a păzit poruncile!
- Care porunci? i-am zis eu. Scrie undeva că Avraam a ţinut sâmbăta? Vai, dar ce aiureli vorbești…
Arată-mi scris în Biblie, cutare, la Geneză că a ţinut sâmbăta. Sâmbăta s-a pus zi de odihnă, știi când? Atunci când au ieşit evreii din Egipt în anul 4068 şi au ajuns în pustia Sinai, prima dată când le-a spus Dumnezeu aşa:
“Coaceţi ce aveţi de copt azi, frigeţi ce aveţi de fript azi, căci mâine este zi de odihnă.” De-abia atunci la Ieşire se spune că a pus Dumnezeu Sâmbăta şi Sâmbăta n-a pus-o pentru toate popoarele, ci numai și numai pentru evrei. 
După cum este scris: “Amintire că aţi fost robi în Egipt şi v-am scos cu mână tare şi va fi legătură veşnică între Mine şi tine Israile” NU pentru toate popoarele!
Când a venit Ezdra să zidească Ierusalimul, au venit şi celelalte popoare, să le ajute la zidirea Ierusalimului şi le-a spus clar și răspicat Ezdra şi Neemia: 
“Voi n-aveţi făgăduinţă şi n-aveţi Sâmbătă dată de Dumnezeu, noi avem Sâmbătă dată de Dumnezeu nu voi şi de aceea nu veţi zidi împreună cu noi!” 
Popoarele n-au avut Sâmbătă și nu vor avea niciodată! Dar oare au spus prorocii, că au să vină popoarele la credinţă şi au să aibă zi de sărbătoare? Da, au spus foarte clar!
- Unde scrie, a întrebat predicatorul?
Îi zic:

- Ia caută la (Ieremia 31,31): “Şi alt Testament voi încheia cu casa lui Israel, nu ca cel ce l-am încheiat pe Muntele Sinai şi altă zi de sărbătoare voi rândui poporului Meu”. 
Ai văzut că n-avem nevoie de sâmbătă? Zice Apostolul Pavel, către Coloseni: “Nimeni să nu vă învinuiască pe voi pentru ziuă nouă, sau sărbătoare sau sâmbătă, cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi!” 
Că mutându-se preoţia s-a făcut legii mutare şi înnoire. Deci, ziua evreilor a fost Sâmbăta, iar a creştinilor este Duminica.
Ai văzut că Legea Veche şi Scriptura are ca rădăcină Sfânta Tradiţie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: “Mă bucur de voi, că aţi ţinut predicile (Tradiţiile)”
I-am zis predicatorului:

- Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aţi dat peste un câine rău, voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, la turma asta să ştiţi că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele Mănăstirii acesteia, dar de veţi sta de vorbă cu stareţul, atunci veţi vedea voi! 
Aţi crezut că la stâna asta nu-i nici un câine rău, uite că s-a găsit un câine să vă vină de hac!
La urmă a zis predicatorul:

- Așa ne socotiți pe noi? Doar scrie "că-l vei iubi pe aproapele tău..."
- Dar voi sunteţi aproapele meu? Pe eretici, sectari, Scriptura nu-i numeşte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, lei însetaţi, pui de vipere, aşa sunteţi voi, cum să-i iubesc eu pe aceştia? 
- Dacă-i aşa – zice predicatorul – eu am să plec!
- Nici nu trebui să veniți, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu, fiind lup, am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână. 
După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din baptişti, era zi de post, Vinerea. Au luat anaforă, şi-au făcut cruce bieții oamenii și au spus: 
- Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit! Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că baptistul nu poate răspunde la întrebări, zicea: 
- Ce-ai spus, predicatorule? Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie, mincinosule?
A mers bătrânul acasă şi n-a mai mers la adunarea lor şi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveşte în cap.

(Părintele arhimandrit Cleopa Ilie)