7:34 PM
Părintele Ioan Danci - Să nu ne pierdem speranța niciodată!

Să nu-ți dorești niciodată să te cunoască oamenii, căci atunci vei fi cel mai judecat, dar niciodată să nu te oprești din nevoința ta de a te face cunoscut Lui Dumnezeu, de a te descoperi total Lui și atunci vei fi cel mai protejat și iubit om de pe pământ.

Femeia vs bărbat 
 

Femeia: acea ființă sensibilă, gingașă, iubitoare, eroină prin nașterea de fii și sacrificată mereu în creșterea lor. Această femeie care la nașterea unui copil se angajează gratis ani de zile, la munca de 24 de ore din 24. Femeia, are acel simț de observație mai dezvoltat ca al unui șoim, îl privește pe bărbatul pe care îl iubește din toate unghiurile. Femeia, ființa care iubește interiorul unui om mai mult decât exteriorul, pentru că ea știe că dacă bărbatul pe interior este în regulă, dacă inima și sufletul lui au liniște, atunci exteriorul emană iubire și bucurie. Femeia, dacă nu s-ar sacrifica, bărbatul nu ar exista, pentru că femeia prin mila lui dă naștere și bărbatului.
 

Bărbatul: puternic și dur, muncitor și protector (așa ar trebui); ochiul bărbatului merge mai mult ca al unul vultur, el privește la femeie, frumusețea exterioară, greu pătrunde spre inima ei, spre sufletul ei să îi ghicească starea, nici nu se chinuie să o facă, este axat pe muncă și realizare. Orice bărbat pentru femeia lui trebuie să-i fie protector și niciodată călăul ei. Și totuși, Dumnezeu este atât de Bun și de Minunat! Încă ne suportă, ne iartă în fiecare zi și așteaptă îndreptarea noastră, revenirea la normalitate, la înțelegere, la compasiune, la iertare. Uitându-ne în jur vedem cum o rachetă, un tanc, distruge averea agonisită de om într-o viață. De aceea sunt atât de fericit că pot investi în veșnicie, că tot ceea ce am, sunt hainele de monah pe care le port. Lumea clocotește peste tot, tot felul de fenomene ce nu s-au mai întâlnit până acum în lumea aceasta. Oare de ce toate acestea? De ce atâta ură, când ar putea fi numai iubire? De ce s-au schimbat așa de mult oamenii în ultimii cincizeci de ani în rău? Strângeți averi acolo unde molima, rugina, războiul, furul, răutatea, omul, stricăciunea nu le atinge și moartea nu le poate fura. În rest, să avem credință și nădejde. Să plecăm genunchii la rugăciune, să deschidem inima pentru primirea Lui Dumnezeu și mintea să o umplem de Hristos! Să nu ne pierdem speranța niciodată! Dumnezeu, dacă credem cu adevărat, face minuni!
Hristos a Înviat! Bucuria noastră, a tuturor!

Vizualizări: 451 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: speranța, pierdem, nu, niciodată!, ne, Ioan, Părintele, Danci - Să | Evaluare: 0.0/0

Alte articole

Conştiinţa este glasul Lui Dumnezeu în inima noastră

Părintele Arsenie Boca - Nu dărui celorlalți după cum merită, ci după cum au nevoi

Priveşte în morminte şi vezi, oare poţi deosebi cine a fost slugă şi cine a fost stăpân?

Părintele Ioan Istrati - Când te doare inima de la atâta răutate în lume, o suni pe mama și ea te alină

Trebuie să se trezească în fiecare român conştiinţa unei mari datorii!

Total comentarii : 0
avatar