Mizeriile au un numitor comun: mai devreme sau mai târziu ies la suprafață. Cine rămâne în Duhul Liturghiei nu poate fi măturat de legiunile de draci ale lumii.

Liturghia e singurul antidot, pentru ca lumea asta să nu se transforme într-un iad. Rugăciunea e cerul inimii de pământ. Biserica a fost răstignită de nenumărate ori în istorie de oamenii satanei. Ea e Trupul Lui Hristos și înviază din morți odată cu El, Care e Nemurirea.

Spovedania e Taina cerească și mântuitoare care inversează sensul istoriei căzute, desființând păcatul din om și curățind lumea prin iubirea infinită a Lui Dumnezeu. Nicio putere din lumea aceasta nu te poate opri să vorbești cu Dumnezeu în rugăciune. Iar dacă vorbești cu Dumnezeu, lumea întreagă devine Biserică, în ciuda morții și durerii din ea.

Ca să fii fericit, trebuie să zdrobești în tine toate rădăcinile de mândrie, îndreptățire de sine și învinuire a altora, să inspiri adânc și să mulțumești cu lacrimi Lui Dumnezeu. Dumnezeu se ascunde de la inima celor mândri, ca să nu-i ardă cumplit iubirea Lui cea infinită pentru ei.

O să plecăm ca niște hoți din trupul ăsta. Cei dragi ne vor striga, ne vor săruta, dar noi nu vom mai fi aici. Vom lăsa absolut tot și vom lua doar rugăciunile, milosteniile și lacrimile. Cea mai puternică armă din lume e mintea care se roagă în inimă. Ea arde pe draci și înflorește lumea. Nu există niciun om pe pământ, atât de rău, încât să nu merite o îmbrățișare, și nimeni atât de îmbunătățit, încât să nu poată cădea în mândrie. Există o limită până unde poate cădea omul în iad prin păcat. Dar nu există nicio limită până unde se poate înălța spre Dumnezeu prin iubire și rugăciune.

Cei care sunteți plecați în străinătăți, vă implor: NU vă înstrăinați de Dumnezeu! Căutați Liturghia ortodoxă (unica), post, rugăciune zilnică, candela aprinsă, metanii, Paraclisul, Spovedanie și Împărtășanie. Vă iubim!