6:45 AM Părintele Ioan Istrati - PUTEREA CREDINȚEI | |
*În geana nopții, la 6, am fost să spovedesc și să împărtășesc o băbuță de 90 de ani. Mă aștepta la marginea patului. Avea niște ciorapi de lână frumoși. Geamul deschis, aer curat, păhărelul de vin și lumânarea aprinsă. O bucurie nespusă în priviri. Mi-a sărutat mâna cu respect. Eu am binecuvântat-o. - Părinte, am făcut de dimineață niște plăcințele în rolă, vă rog să serviți... Erau fierbinți și minunate. - Mamaie, mata ai trecut prin multe, ce-i cu negura asta care a cuprins pământul? Dacă nu ți-e dor de Dumnezeu, dacă nu te doare durerea Lui, dacă nu aștepți înfiorat să te unești cu El în Euharistie, ești încă departe de ceea ce ar trebui să fii. *Acum două săptămâni, duminică, în spatele Bisericii, cuminți, stăteau doi soți din Suceava. El, un munte de om de doi metri, ea finuță și slabă. După Liturghie, vin, îmi sărută mâna cu evlavie. El mă ia în brațe și mă ridică zdravăn (nici eu nu-s prea mic)... Îmi dă o pungă cu bunătăți: chec, șampanie, cafea, vin, cutie cu bomboane. Eu, siderat: - De unde până unde? Nu merit eu așa bunătățuri. Eu insist: - Dar, vă rog să îmi spuneți, de ce îmi dați toate astea? Eu am zis: - Eu n-am niciun merit, Sfântul Ioan și credința voastră v-au vindecat. | |
|
Alte articole
Părintele Ioan Istrati - Când te doare inima de la atâta răutate în lume, o suni pe mama și ea te alină |
CREZUL MEU |
Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Paştile! |
Cum să biruim mândria |
Aghiasma mare nu se strică niciodată! |
Total comentarii : 0 | |