6:45 AM
Părintele Ioan Istrati - PUTEREA CREDINȚEI

*În geana nopții, la 6, am fost să spovedesc și să împărtășesc o băbuță de 90 de ani. Mă aștepta la marginea patului. Avea niște ciorapi de lână frumoși. Geamul deschis, aer curat, păhărelul de vin și lumânarea aprinsă. O bucurie nespusă în priviri. Mi-a sărutat mâna cu respect. Eu am binecuvântat-o.
După ce a primit pe Dumnezeu în ființa ei, bătrânica sfioasă, mi-a zis:

- Părinte, am făcut de dimineață niște plăcințele în rolă, vă rog să serviți... Erau fierbinți și minunate.
Am întrebat-o:

- Mamaie, mata ai trecut prin multe, ce-i cu negura asta care a cuprins pământul?
Ehei, părinte... Eu am prins și războiul, tata a murit într-o tranșee la Don, și sovieticii care violau toate femeile din sat, și staliniștii lui Dej care au băgat juma' de țară în pușcării, și epoca de aur, și epoca de jaf de acum.
Pentru toate este un sfârșit. Prafu' o să se-aleagă de toate regimurile!
Singurele lucruri pe care le-am avut mereu și ne-au salvat au fost credința în Dumnezeu, lacrimile mamei la rugăciune și Sfânta Împărtășanie cu Hristos Dumnezeu.

Dacă nu ți-e dor de Dumnezeu, dacă nu te doare durerea Lui, dacă nu aștepți înfiorat să te unești cu El în Euharistie, ești încă departe de ceea ce ar trebui să fii.

*Acum două săptămâni, duminică, în spatele Bisericii, cuminți, stăteau doi soți din Suceava. El, un munte de om de doi metri, ea finuță și slabă. După Liturghie, vin, îmi sărută mâna cu evlavie. El mă ia în brațe și mă ridică zdravăn (nici eu nu-s prea mic)... Îmi dă o pungă cu bunătăți: chec, șampanie, cafea, vin, cutie cu bomboane.

Eu, siderat:

- De unde până unde? Nu merit eu așa bunătățuri.
- Ba da, părinte, meritați.

Eu insist:

- Dar, vă rog să îmi spuneți, de ce îmi dați toate astea?
- Părinte, soția mea avea mâinile paralizate, tremura toată. V-am scris acum două luni disperați. Ne-ați dat canon Paraclisul și Acatistul sf Ioan Rusul. L-am făcut. Ne-ați pomenit. Peste 40 de zile de la începutul canonului, soția mea a început să miște mâinile ca și cum nimic n-ar fi avut vreodată. Și doctorul a zis că nu-și poate explica cum s-a vindecat. Datorită sfinției voastre și Sfântului Ioan Rusul mânuțele astea pot să lucreze.

Eu am zis:

- Eu n-am niciun merit, Sfântul Ioan și credința voastră v-au vindecat.
Mari sunt minunile Lui Dumnezeu prin Sfântul Lui! 

Vizualizări: 9943 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: Ioan, credinței, Istrati - PUTEREA, Părintele | Evaluare: 4.7/3

Alte articole

Cele mai multe boli încep de la supărare

Nu există foc mai mare ca pârjolul lăuntric al conștiinței!

Părinte, ce e aia credință?

Judecata este rodul patimii

Treziți-vă, păziți-vă, să rămâneți români curați și creștini curați, dacă vreți să vă mântuiți!

Total comentarii : 0
avatar