O femeie a rămas însărcinată. Sarcina era ok, burta era destul de mică, bebelușul dădea din picioare. În luna a cincea, femeia a făcut iminență de avort, hemoragie uriașă. Profesorul ginecolog de la Iași a zis: "Dă-l afară, că n-are nici 5% șanse să supraviețuiască." Femeia: "Mai bine mor, decât sa-l dau afară! Doctorul: "Femeie, ești nebună? Copilul tre' să înoate în lichid amniotic, nu mai ai deloc, sarcina e ca o minge spartă. Scoate-afară șobolanu'! Încă o hemoragie de asta și mori..." Femeia, în lacrimi: "Mai bine mor de o mie de ori, decât să-l scot afară." Doctorul, vânăt de nervi: "Ce idioți ați adus aici, cadre medicale... Ok, doamnă, nici să nu te ridici în picioare 4 luni, că iese afară.
Merg la Doctorul ginecolog Gafar, din Târgu Neamț. Omul luminat, le zice: "Țineți copilul, dacă vrea cel rău să-l omoare, sigur iese vreun preot, vreun scriitor, vreun om de seamă." Părintele Paisie de la Sihla îi zice femeii: "Spune de sute de ori pe zi "Tatăl nostru" și fă Cruce pe burtă de mii de ori, și va trăi."
Copilașul nu avea unde înota. Mama lui mărturisește cu mâna pe Cruce că l-a auzit în ea plângând. Știu că vocea vine din trecerea aerului prin corzile vocale, dar mama zice că și dacă moare, tot spune că l-a auzit în ea plângând.
Și uite cu mii de rugăciuni și Liturghii, pe 8 februarie a ieșit un prunc sănătos, grăsun și trandafiriu, care i-a asurzit pe medici cu plânsul lui. 
Pruncul ăla sunt eu.
Sărut mâinile, mamă!