Doamne, te rog să mă ierți pentru traiul fără rost, dintre toată omenirea, eu sunt cel mai păcătos.

Eu sunt fiul rătăcit, ce mă-ntorc și plâng la Tine, nu mă izgoni, mă iartă și ai grijă și de mine.

Să mă ierți, iubite Doamne, că deși nu știu a da, e lipsită de rișine, cer iertare-n fața Ta.

Te-am mâhnit și supărat cu-ncăpățânarea mea, iar în ruga mea săracă, tot mereu am vrut ceva!

Cu rușine azi gândesc : oare cum am îndrăznit, și-am îngenunchiat mereu, precum viermele-ncâlcit.

N-am știut decât să-Ti cer, să te rog a m-ajuta și nu aș fi meritat, nici numele-a-Ți pronunța!

Însă Tu și Fiu-Ți Doamne, chiar dacă des v-am greșit nu mi-ați întors spatele, Voi mereu m-ați sprijinit.

Ați fost prezenți lângă mine, v-am simțit, în felul meu, m-ați îndreptat doar spre bine și mi-ați ușurat din greu.

Mi-ați lăsat pe Maica Sfântă, la nevoi și la necaz, cu iubire să îmi șteargă lacrima de pe obraz; și atunci când am nevoie să-mi aducă alinare, de-am plâns la icoana Ei, am primit mereu salvare!

Spun cu sufletul umil, Doamne, nu mă urgisi, Tu ajuta-mi neputința, să Te pot cu drag sluji.

Tată, Tu ai spus mereu: "Cere-mi, și Eu îți voi da..." Vreau doar a Ta mântuire, numele-Ți a lăuda și să-Ți amintești de mine în Împărăția Ta. AMIN!

(Autor necunoscut)