Părinţii trebuie să ia aminte să nu-i certe pe copiii lor seara, pentru că în timpul nopţii ei nu au cum să-şi risipească mâhnirea, iar întunecimea nopţii o înnegreşte şi mai mult.

Încep să se gândească cum să se împotrivească, caută diferite soluţii. Intră la mijoc şi diavolul şi astfel pot ajunge şi la deznădejde.

În timpul zilei, chiar de ar spune copiii: „O să fac aceasta şi aceasta”, atunci când sunt certaţi, însă ieşind afară din casă vor uita cele plănuite de ei şi astfel li se risipeşte mâhnirea.

Pe cât se poate, părinţii să evite bătaia. Să încerce cu bunătate şi cu răbdare să-l facă pe copil să înţeleagă că ceea ce face nu este corect. Numai când copilul este mic şi nu înţelege că ceea ce vrea să facă este primejdios, numai atunci îl ajută, căci primind o palmă va ţine minte să nu mai facă altădată. Frica de a nu mai primi cumva vreo palmă i se face copilului ca o frână care îl protejează.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din „Viaţa de familie”, Vol 4, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pag. 114