Știți voi ce înseamnă vederea duhovnicească?
Acestea nu sunt poveşti cu zâne!

Vii tu aşa în faţa unui preot care îşi zice că e văzător cu duhul, un popă plin de rafinament şi plin de impresii pe el, şi-ţi spune:

„Vei avea o problemă, vei avea o greutate!”

Toţi avem o problemă, toţi avem o greutate... şi tu şi eu, nimeni nu e fără o problemă. Oricine are un părinte bolnav, ori o problemă la serviciu, o neputinţă, o întristare, nimeni nu e fericit şi dă pe afară, nimeni nu mai poate de bine.

Poţi să stai învelit în bani, să dormi pe baloţi de bani, o suferinţă interioară tot ai. Şi când ai atâţia bani de nu ai ce face cu ei, te gândeşti să nu-ţii fure cineva şi tot e o grijă. Deci, nu există aşa ceva.

Şi când te duci la un impostor... ca să-i zici aşa:

– Părinte, ştiu că am probleme, mata scoate-le dacă ştii cum, nu trebuie să mi le zici că eu le ştiu. Pentru asta am venit!

***

Noi am pierdut cel mai elementar lucru - inocenţa.

Deci creştinii trebuie să fie ca mieluşeii pentru că n-a purtat degeaba Hristos miel la gât şi nu a vorbit degeaba de oaia cea pierdută. Putea să spună că e în căutarea tigrului celui pierdut? Nu! A spus oaia cea pierduta! Şi ăla e omul, simbolul blândeţii şi ochilor umezi, a feţei expresive, ce-ţi atrage mila Lui Dumnezeu și bunătatea Lui. Dacă Dumnezeu este bunătate și creștinii tot blânzi trebuie să fie.

(Părintele Calistrat Chifan)