Vă rog să vă concentrați pe icoane, nu pe ecrane de televiziune. Să vă concentrați pe cuvinte, nu pe vorbărie; pe rugăciune, nu pe bârfă, nu pe ură, nu pe minciună, nu pe delațiune duhovnicească. Să vă concentrați pe ce ne-a dat Hristos mai de preț: așteptarea Învierii. 
Postim pentru că așteptăm să ne întâlnim cu Domnul Cel înviat.
Nu postim ca niște oameni înfrânți. Nu postim, dacă vreți, cu brațele coborâte a umilință și a înfrângere, ci postim ca niște oameni curajoși, ca niște oameni care știm că Îl avem de partea noastră pe Domnul Hristos. 
Atunci când Hristos este cu noi, nimeni nu ne poate sta împotrivă!

Să nu disprețuim tăcerile Lui Dumnezeu când noi umplem văzduhul cu vorbe. Cuvintele lui, cuvinte de aur încercate în foc, aprinse în topitoarea Duhului. Poate că dacă am fi mai atenți, am învăța. Cu inimă curată. Rodind în răbdare. Eu însumi sunt un păcătos, unul mare, dar ştiu că Dumnezeul nostru este Un Dumnezeu al milei şi al răbdării. Adevărul e că Mântuitorul ne spune cine ajunge în Rai, cine împlineşte voia Tatălui, nu e de joacă cu asta, deci, aici este clar şi atât de simplu spune Hristos: "Pe cel flămând l-ai hrănit, pe cel dezbrăcat l-ai îmbrăcat, pe cel străin l-ai scos din înstrăinare, pe cel din temniţă l-ai vizitat, pe bolnav l-ai cercetat, gesturile sunt foarte simple..."

Zicem: "Nu am ce face, asta e firea mea." Pe bune? Nu poţi schimba cursul unei ape? Poate. Nu poţi schimba geografia unui munte? Poate. Dar pot să schimb ochiul meu asupra muntelui. Trebuie să urc mai sus şi deja văd altfel. În general, îi încurajez pe oameni să nu-L vadă pe Dumnezeu ca pe dușmanul lor sau ca pe contabilul lor. Alţii contabilizează ce facem şi cum trăim, Hristos nu. Dumnezeu este chiar totul, să știți. Banii se pierd într-o zi, oamenii te uită și pleacă, dar Dumnezeu rămâne veșnic lângă tine.