Sfaturi despre rugăciune de la Părintele Sofian Boghiu: "Roagă-te cum vrei, cum știi, cum poți, numai să te rogi!"
Uite, îți spun așa, de la inimă la inimă: Am fost acum la Spitalul Colțea. Și am așteptat și eu la ușă până să intru la doctor. Și am găsit acest moment bun de rugăciune. Și am început să mă rog încet, pe respirație. Și atât de bine m-am simțit! Atât de bine m-am simțit! Și-n seara asta, înainte să vii tu, stăteam aici, la masă și citeam un articol, ceva foarte interesant. Și, când era mai interesant, mi-am adus aminte că nu mi-am terminat rugăciunea. Am lăsat imediat articolul la o parte și am început să mă rog. Și tot sufletul mi s-a umplut de bucurie sfântă.
De asta zic: dacă te-ai putea tu deprinde cu această rugăciune, în așa fel încât să fii mereu prezent, indiferent de ocupațiile tale, atunci ai fi foarte fericit, să știi.
Tu nu uita că porunca rugăciunii – căci poruncă este – și rugăciunea în sine, Dumnezeu Însuși ne-a lăsat-o. Tu ești așa de risipit! Lasă loc și Lui Dumnezeu în inima ta!
Dumnezeu este pretutindeni, El e Viața, dar tu nu ești deloc cu fața ta la El. Întoarce-te cu fața ta lăuntrică spre El și atenționează-L prin rugăciune că ești acolo, ești prezent. (Adică, atrage-I atenția asupra ta prin rugăciune) Roagă-te uneori chiar și contra voinței tale, dar roagă-te pentru că așa-ți spun eu. Roagă-te pentru ascultare! Și mare folos vei afla!
Eu am trăit aici împreună cu Părintele Ioan Kulîghin. El era un om foarte duios și extraordinar de bucuros. Stătea acolo, pe lângă pangar, și tot timpul se ruga. Și în același timp era foarte atent la tot ce se întâmpla în biserică. Și, orice ar fi lucrat, el tot timpul se ruga.
Adică vreau să spun că rugăciunea nu te încurcă deloc, e precum respirația: când respiri, nu bagi de seamă că respiri, dar totuși, prin asta trăiești. Așa este și cu rugăciunea. Ea este însăși viața pe care a lăsat-o Dumnezeu în noi.
Să știi că aceasta este cea mai fericită stare a unui suflet: să simtă prezența Lui Dumnezeu în inima lui, așa, ca respirația, ca Părintele Ioan: vorbea, lucra, dar inima lui neîncetat se ruga.
Dacă te-ar ajuta Dumnezeu să ai și tu această rugăciune! Să știi că este o realitate la care poți și tu ajunge, nu este ceva de neconceput. Trebuie doar să începi prin a te ruga cantitativ, cât de mult poți. Și să-ți dorești din toată inima să fii cât mai aproape de Dumnezeu.
Eu îl întrebam pe Părintele Ioan (Kulîghin): "Părinte Ioan, cum să mă rog, cu respirație, sau în mod obișnuit?" Și el îmi spunea: "Părinte, roagă-te cum vrei, cum știi, cum poți, numai roagă-te!" N-am uitat cuvântul acesta al lui și ți-l spun și ție acum. Se spune că Rugăciunea făcută cu respirație are o bogăție mai mare, dar Părinte Sofronie zice că rugăciunea făcută astfel e puțin forțată, de aceea e mai bine să te rogi simplu (adică așa precum vorbești), dar cu mintea mereu la Dumnezeu. Eu însă îți repet cuvântul Părintelui Ioan: 
"Roagă-te cum vrei, cum știi, cum poți, numai să te rogi!"