De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci: „Mergi şi te împacă cu fratele tău” şi venind [la rugăciune], adu Lui Hristos conştiinţa curată prin rugăciune stăruitoare – darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defăimă, nici limba ta să nu fie iubitoare de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiască şi să te afli străin de viaţa veşnică.
Nu primi bârfeala împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce necinsteşte pe el, ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii.

Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare, iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui. (…)

Să nu suferi bănuieli sau măcar oamenii care îţi aduc aminte împotriva altuia. Căci, cei ce primesc smintelile în orice chip, faţă de cele ce se întâmplă cu voie sau fără voie, nu cunosc calea păcii, care duce, prin dragoste, la cunoştinţa de Dumnezeu, pe cei ce o iubesc pe ea.

Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia după părerile oamenilor. De pildă, pe unul iubindu-l, iar pe altul urându-l pentru pricina aceasta, sau aceea; sau pe acelaşi, odată iubindu-l, altădată urându-l pentru aceleaşi pricini.

Părintele Arsenie Boca

Extras din ”Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul”, ediție revizuită, Ed. Agaton, Făgăraș, 2009, pag. 71-72