Suntem orbi în fiecare secundă în care uităm să mulțumim Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Suntem orbi atunci când trecem nepăsători pe lângă o biserică în zi de duminică și ne vedem de ale noastre. Suntem orbi de fiecare dată când omitem să ne rugăm dimineața și seara. Suntem orbi în fiecare secundă pe care o risipim în păcate. Suntem orbi când nu ne sărutăm pe frunte copiii înainte de culcare. Suntem orbi când ne îndoim de pronia Lui Dumnezeu. Suntem orbi când uităm faptul că cerul este Acasă. Suntem orbi când nu mai iubim. Să nu lăsăm orbirea să ne împiedice mâine să ratăm întâlnirea cu Hristos!

Îndrăgostiți-vă de ochi. Ei pururea rămân tineri. Când timpul se așterne toamnatic peste noi, ochii trădează veșnicia sufletului. Priviți-vă părinții, dar ce zic părinții, așezați-vă palmele pe tâmplele bunicilor și scufundați-vă câteva clipe în străfundurile diamantelor care vă copleșesc de atâta dragoste. Uitați-vă la cei mai murdari oameni de pe stradă, la oamenii cei mai neglijați, ochii veșnic rămân plini de vitalitate. Faceți terapie prin privit. Când vreți să vă cunoașteți starea sufletului, ochii sunt cel mai bun barometru. Totul poate minți: vorba, gesturile, mersul, mimica feței... dar nu și ochii.  Acea cămară a sufletului prin care Dumnezeu revarsă fascicule de lumină, sunt singurii care ne trădează starea interioară. Când spuneți că nu-L cunoașteți pe Dumnezeu, căutați-L în ochii pruncilor. Da, da! Acolo, cât e ziua de lungă, Dumnezeu se joacă prin culorile pupilelor și ne trimite parcă, mânat de dor, raze de iubire. Îndrăgosti-vă de ochi, ei veșnic rămân tineri!

(Preot Alexandru Lungu)