Tu ești crucea mea, femeie,
Și te duc cu drag mereu,
Mulțumindu-I pentru tine
Zi de zi Lui Dumnezeu.

Tu ești crucea mea, femeie,
Și sunt tare bucuros
Să te duc pe drumul vieții
Din voința Lui Hristos.

Tu ești crucea mea, femeie,
Și-s de-a dreptul onorat
Că din toți bărbații, Domnul
Tocmai mie mi te-a dat!

Eu sunt crucea ta, femeie,
Ce pe umăr ți s-a pus;
Am defecte și năravuri 
Și nu sunt ușor de dus.

Sunt dezordonat din fire,
Bombănesc și-s mofturos,
Nu mai sunt ca la-nceputuri,
Când "făceam" pe Făt Frumos.

Te țineam "în vremea-aceea"
În atenții și în flori;
Azi, cu tine lângă mine,
Uit de tine uneori!

A intervenit rutina,
Rar te văd ca la-nceput,
Rar mai fac acele gesturi
Ce la mine ți-au plăcut...

Știu că sunt "ca toți bărbații",
Dar credeam că sunt divers...
Vezi? În fața națiunii
Azi, mă spovedesc în vers.

De-o istorie întreagă
Așa-i neamul bărbătesc:
Toți bărbații-s domni cu ele
Până când le cuceresc,

Iar pe urmă, gingășia
Și-o agață într-un cui,
Făt - Frumos devine zmeul,
Zâna - menajera lui!

Da, iubita mea soție,
Recunosc că suntem hoți,
După Sfânta Cununie
Obosim deodată toți...

Cruce unul pentru altul,
Cruce tu și cruce eu,
Însă, însoțirea noastră 
Este de la Dumnezeu!

Și-L rugăm să întețească
Veșnic focul dintre noi,
Să-Și reverse-n toată clipa
Harul Său în amândoi,

Peste neputința firii
Să coboare Duhul Sfânt,
Pururea să locuiască
Întru noi al Său cuvânt.

Căsnicia să ne fie
Un model de trai creștin,
Iar la încheierea vieții
Să ne mântuim, AMIN!

Versuri și foto: Preot Sorin Croitoru