Fiica unui bătrân l-a rugat pe preotul locului să vină la ea acasă pentru a spune o rugăciune pentru tatăl ei, care era foarte bolnav.
Când preotul a ajuns în cameră, l-a găsit pe bietul om în pat, cu capul sprijinit de câteva perne.
Era un scaun lângă patul lui, așa că preotul a crezut că omul știa că vine să-l vadă.
- Presupun că mă așteptați... a spus preotul.
- Nu! Cine ești tu? a spus bolnavul.
- Eu sunt preotul pe care fiica dumneavoastră l-a chemat să se roage pentru dumneavoastră; când am intrat și am observat scaunul gol de lângă patul dumneavoastră, am presupus că știați că vin să vă vizitez.
- Oh, da, scaunul... Vreți să închideți ușa? a spus bolnavul.

Preotul, surprins a închis ușa.
Bolnavul i-a spus: 
- Nu am spus niciodată nimănui acest lucru, dar toată viața mea mi-am petrecut-o fără să știu să mă rog. Când am fost în biserică, am auzit mereu despre rugăciune, despre cum să ne rugăm și despre beneficiile pe care le aduce... dar mereu chestia asta cu rugăciunea; nu știu... îmi intră pe o ureche și-mi iese pe cealaltă. Oricum, nu am nici o idee despre cum să o fac. Așa că, cu mult timp în urmă, am renunțat de tot la rugăciune. Acest lucru a fost valabil pentru mine până acum patru ani, când vorbeam cu cel mai bun prieten al meu și el mi-a spus: "Dragă prietene, această rugăciune este pur și simplu o conversație cu HRISTOS, Domnul nostru, iată cum îți sugerez să o faci:
Te așezi pe un scaun și pui un alt scaun gol în fața ta, apoi, cu credință, te uiți la IISUS care stă în fața ta. Nu este un lucru nebunesc, pentru că el ne-a spus: "VOI FI CU TINE MEREU!" (Mt. 28,19)
Așa că, vorbește cu El și ascultă-L, așa cum faci acum cu mine."
Așa am făcut-o o dată și mi-a plăcut; de atunci o fac cam două ore pe zi. Întotdeauna am mare grijă să nu mă vadă fiica mea... m-ar băga la nebuni.
 

Preotul a fost foarte mișcat să audă acest lucru și i-a spus lui Iosif că era un lucru foarte bun ceea ce făcuse și că nu ar trebui să se oprească niciodată.
Apoi a spus o rugăciune pentru el (dezlegarea de păcate)... l-a spovedit, împărtășit, i-a dat o binecuvântare și a plecat la parohia sa.
Două zile mai târziu, fiica lui Iosif l-a sunat pe preot pentru a-i spune că tatăl ei murise.
A întrebat-o preotul:
- A murit liniștit?
- Da, când am plecat de acasă, pe la ora două după-amiaza, m-a chemat și m-am dus să-l văd la patul lui. Mi-a spus că mă iubește foarte mult și mi-a dat un sărut.
Când m-am întors de la cumpărături, o oră mai târziu, l-am găsit mort.
Dar este ceva ciudat în legătură cu moartea lui, pentru că se pare că, chiar înainte de a muri, s-a dus la scaunul de lângă pat și și-a pus capul pe el, căci așa l-am găsit.
Ce credeți că înseamnă acest lucru?
 

Preotul, profund zguduit, și-a șters lacrimile de emoție și a răspuns:
- Aș vrea să putem muri cu toții așa...