*Dacă pierzi bani, poți să-i faci înapoi. La fel se întâmplă dacă-ți pierzi casa sau orice alt lucru pe care îl ai... dar, dacă pierzi sufletul, un alt suflet nu vei mai putea dobândi.

*Nu e nici o minune căinţa omului la necaz, ţinut în frâu prin frică, ci, după ce a trecut încercarea, acesta să continue în a-şi arăta înţelepciunea sufletului.
 

*Aceasta este rugămintea mea către voi: daţi copiilor numele sfinţilor şi ale drepţilor... de aici, de la nume să începem şi noi să modelăm sufletul copilului nostru. Să intre numele sfinţilor în casa noastră, la botezul copiilor.
 

*Nimic nu ne face atâta să nu ne cunoaştem pe noi înşine, cât lipirea inimilor de lucrurile din lumea aceasta; şi iarăşi, nimic nu ne face sa ne lipim inima de lucrurile din lumea aceasta, cât necunoaşterea noastră înşine; ele se condiţionează una pe alta.
 

*Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului. Darul suferinţei este mai mare decât darul învierii morţilor, pentru că cel care înviază morţii Îi este dator Lui Dumnezeu, iar celui care suferă, Dumnezeu îi este dator. Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere! Pe cel ce se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui.

*Astăzi, îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuţii, iar mâine în coşciug. Astăzi cu cei ce-l linguşesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Astăzi se mândreşte, iar peste puţin se tânguie. Nesuferit când este fericit şi nemângâiat în nenorociri. Nu se cunoaşte pe sine, dar cercetează pe cele peste puterile lui. Nu ştie cele de faţă, dar cugetă la cele viitoare. Prin fire muritor, dar cu firea lui cea semeaţă se socoate că-i veşnic. Supus la tot felul de boli, locaş lesne de străbătut de orice fel de patimă, locuinţă bine primitoare a oricărei supărări. Dar omul, îmbrăcat cu virtute, are o haină pe care n-o pot strica nici moliile şi nici chiar moartea. Că nu de pe pământ îşi au originea aceste virtuţi ale sufletului, ci sunt roadele Duhului. 

(Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur)