Chiar dacă am fi umplut oceanul cu lacrimile noastre, nici măcar atunci nu I-am fi putut răsplăti Domnului cum se cuvine pentru ceea ce El ne dăruieşte în mod gratuit, hrănindu-ne cu Prea Cura­tul Său Trup și Prea Cinstitul Său Sânge, Care spală, curăţă, dă viaţă și ne ridică din moarte.

Dacă eşti dojenit, nu dojeni; dacă eşti persecutat, îndură cu răbdare; învinuieşte-te, ca nu cumva să te osândească Dumnezeu; supune-ţi voia proprie voii Domnului; nu linguşi niciodată; iubeşte-ţi aproapele. Aceste lucrări sunt mai mari decât orice altceva.
 

Fără să i se spună, Sfântul Serafim a cunoscut frământarea lui Motovilov, trăită încă din copilărie, cu privire la scopul vieţii creştine.
 Răspunsul sfântului a mers direct la ţintă: „Adevăratul scop al vieţii creştine constă în dobândirea Duhului Sfânt”, și atât. 
Convingerea Avvei Serafim era că harul Duhului Sfânt se împărtăşeşte omului într-o lumină negrăită, descoperind voia Sa.
Însă nedumerit, Motovilov a întrebat:
- Cum aş putea să-mi dau seama dacă mă aflu cu adevărat în harul Duhului Sfânt? Cum pot avea certitudinea de a fi întru Duhul Sfânt? Atunci, părintele Serafim mi-a strâns umerii cu putere şi mi-a spus:
- Iată! Ne aflăm chiar în clipa aceasta, amândoi, în plinătatea Duhului Sfânt. De ce nu mă priveşti?
- Nu izbutesc, părinte! Din ochi îţi ţâşnesc fulgere! Chipul tău străluceşte mai tare decât soarele! Îmi ard ochii ca un cuptor! 

Atunci Sfântul Serafim a adăugat:
- Nu te teme! Ai devenit la fel de luminos ca şi mine. Şi tu eşti acum în plinătatea Duhului Sfânt. Dacă nu era aşa, nu m-ai fi putut vedea în felul acesta.
Mulţumeşte-I Lui Dumnezeu că ne-a dăruit acest har negrăit!
Sfântul a continuat să descopere darurile Duhului Sfânt:
- Ce simţi acum? a întrebat.
- Simt în sufletul meu o asemenea linişte, o asemenea pace... Nu le pot descrie în cuvinte!
- Ce altceva mai simţi?
- O blândeţe extraordinară...
- Şi ce mai simţi?
- Mi-e inima plină de o bucurie negrăită.
- Ce mai simţi, prietene?
- O căldură extraordinară.
- Totuşi, uită-te în jurul nostru! Vezi, zăpada care ne acoperă umerii nu se topeşte, nici cea de sub picioarele noastre. Aşadar, nu în aer se află căldura aceasta, ci înlăuntrul nostru... Nu numai ţie ţi s-a arătat acest har, ci, prin tine, întregii lumi, ca să te întăreşti în lucrarea Lui Dumnezeu, dar şi ca să fii de folos pentru mulți.
Eu, nevrednicul Serafim, mă socotesc un sărman slujitor al Lui Dumnezeu şi ceea ce Domnul porunceşte slugii Sale, eu transmit celui care are mare nevoie. Primul gând care-mi răsare în suflet, socotesc că Domnul mi l-a trimis şi atunci vorbesc încredinţat că aceasta este voia Lui Dumnezeu şi că este spre binele său. Când iau o hotărâre după mintea mea, se întâmplă întotdeauna să greşesc...