Te caut Iisuse, Tu știi și mă crezi,

De când m-a dus nașa la sfântul Botez.

Te caut de atunci, Te caut prin viață,

De când eram prunc la mama în brațe.

De atunci Te știu, că mama-mi cânta,

De Tine, Iisuse și așa mă adormea.

Te caut din leagăn, Iisuse, Tu știi,

C-așa mi-a spus și mama cu șapte copii,

Cu ochii albaștri, senini ca cerul,

Să caut în viață, să caut misterul

Vieții și-al morții, și a tot ce se poate,

Să aflu seninul și binele în toate.

Te caut, Iisuse, de-atunci, de micuț

Când mama de mână în bundă, desculț,

M-a dus pe la slujbe, desculță și ea,

Cu rochia pe față,  c-așa o purta,

În zile de praznic, în rest o-ntorcea,

Că n-avea sărmana să-și cumpere alta,

Căci noi eram șapte și dânsa și tata,

Și moșul și buna, cățelul, pisica,

Și până să-mpartă, ea n-avea nimica,

Și tot era bine, zicea că-i sătulă,

Că are în suflet mâncare destulă.

Și țin minte vorba când mă ținea în poală,

Că omu-i mai bun când rânza-i mai goală.

Te caut, Iisuse, flămând și ostenit,

Prin rugă și posturi și-abia Te-am găsit.

Te caut afară și-n casă și-n mine,

Și plâng și mă supăr când nu dau de Tine.

Te caut prin codri, la deal și la vale,

Și tare mă tulbur când nu-mi ieși în cale.

Te caut prin toate, c-așa mi-a zis mama,

Când m-a dus la școală de mână, sărmana.

Căci ești pretutindeni, în munți și câmpii,

Și-n fructe și-n grâne și-n vii,

În oamenii buni, femei și copii,

De aceea Te caut în lungul și-n latu',

În tot ce există în josul și-naltu'.

Din fundul de-adâncuri și până la stele,

Te caut pe Tine, Iisuse prin ele,

Te caut Iisuse Hristoase prin muncă,

La plug și la sapă, la fânul din luncă,

C-așa mi-a zis mama, țin minte săraca,

Deși n-avea decât o clasă, țăranca,

De fața trudită, cu palme umflate,

De mâini bătucite, călcâie crăpate,

Lovite, înțepate și prea-nsâgerate,

De bruști, de-arătură și miriști și spini.

Că dacă ajung să trăiesc prin străini.

Să nu uit de două: de muncă și rugă!

Că toate ale lumii sunt puse pe fugă,

Doar Tu ești statornic și netrecător,

De aceea Te caut și nu vreau să mor

C-așa mi-a zis mama, slabuță la față:

"Să nu mori copile, ascultă și-nvață,

Să cauți întreaga-ți  viață."

Te caut Iisuse, de-atunci ne-ncetat,

Uitându-mă tot pe unde am umblat,

Și-n toate văzându-Ți chipul așezat,

În toate îți văd urma pe unde ai trecut,

Și toate-mi spun, Doamne că Tu le-ai făcut.

Te caut, Iisuse, Om și Dumnezeu,

Făcătorul lumii, făcătorul meu,

Și mi-aduc aminte de ce mi-a zis mama,

Când cu ia ca năframa,

Își ridica capul din lanul de grâu,

Cu secera-n mână, cu dureri în brâu,

Și-ndrepta încet trupul scăldat în sudoare,

Cu fața brăzdată de vânturi și soare,

Cu priviri agale și dulce glas,

Îmi zicea: "Baiete, să nu faci un pas

Fără rugăciuni, fără Dumnezeu,

E porunca mamei, ține-o fiul meu!"

Azi nu mai am mamă, dorul meu m-apasă,

Și dorul de mama și dorul de casă,

Că din tot ce a fost nimic nu mai este

Și totul îmi pare o simplă poveste.

Sunt bătrân și singur și nu am pe nimeni,

Dă-mi har sfânt, Iisuse, dorul să-mi aline,

Că Tu ești în toate și toate în Tine,

Și mamă și tată și surori și frați,

Și cei ce mai sunt și cei răposați,

Șii, mă rog Iisuse bune: că Tu poți

Om și Dumnezeu, mântuie-i pe toți,

Și de toată lumea, Te rog, ține seama,

Și iartă-i pe toți, c-așa mi-a zis mama!

(Versuri pr. Lazăr Țabra))