Nu-ți cere nimeni să mănânci trei grăunțe la trei zile, să dormi în genunchi pe coji de nucă; nu-ți cere nimeni să adormi cu Psaltirea în mână; nu-ți cere nimeni să bați mătănii până faci aprindere pulmonară; nu-ți cere nimeni să faci închinăciuni până faci tasare de coloană…
Nu! Îți cere inimă bună.
Dacă nu ai inimă bună, degeaba ai făcut toate aceste exerciții fizice, degeaba te-ai ostenit, degeaba ți-a scăzut colesterolul și greutatea, dacă nu ți-a scăzut răutatea!
Postul are și scopul de a curăți conștiința, de a o subția și de a o face să vibreze.
Ce face un cântăreț când are un instrument? Îl acordează. Și noi trebuie să ne acordăm muzica conștiinței. Muzica conștiinței are două melodii: "Pentru tine, Doamne!" și "Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" - adică în orice loc am fi, oriunde am lucra ceva, conștiința noastră are interzis, ca la semafor, să facă rău: conștiința nu-ți dă voie să jignești (e o formă de post); conștiința nu-ți dă voie să rănești (e o formă de post); conștiința nu-ți dă voie să clevetești sau să insulți (e o formă de post); conștiința nu-ți dă voie să fii lacom sau exagerat (e o formă de post); conștiința nu-ți dă voie să ucizi sau să lovești (e o formă de post)... deci, de unde începe postul bucatelor? Din minte!
"Mintea este prima care mănâncă tot ce macină "moara!" - spune Apocalipsa.
Una se va lua și una se va lăsa! Cine se ia și cine se lasă? Se ia inima și se lasă conștiința.
Inima pleacă în mormânt cu omul care a stăpânit-o și a avut-o, iar conștiința pleacă la Dumnezeu, să macine ceea ce măcina: una se va lua și una se va lăsa! Și când ajungi în fața propriei tale conștiințe, te întâlnești cu judecata ta particulară înaintea Dreptului Judecător, Care nu este Altul decât Iisus Hristos, Singurul Care S-a suit pe Cruce, Singurul Care S-a pogorât de pe Cruce, Singurul Care S-a pogorât din Cer și S-a urcat la Cer și stă de-a dreapta Tatălui și iar va să vie cu slavă să judece viii și morții...
 

(Părintele Calistrat Chifan)