Mai povestea Părintele Cleopa: 
„Când am fost la Iaşi pentru operaţie, trebuia să-mi facă o urografie la rinichi. Era în Postul Mare. 
Mi-a făcut o analiză şi nu a ieşit. 
Apoi, a venit la mine o doctoriţă şi mi-a zis: 
 — Părinte, ca să iasă urografia la rinichi, trebuie să mănânci trei ouşoare. 
 — Ia ascultă, doamnă! Dacă îmi dai munţii de aur de la Nicolina până la Copou, nu-ţi mănânc trei ouă în Postul Mare! 
 — Iată, de aceea veniţi la spital şi de aceea muriţi! 
 — Şi dacă oi muri, ce? Moare un rege? Moare un putregai de moşneag! Ce? Numai eu mor? Nu moare toată lumea? 
 — Şi de ce nu mănânci ouă? 
 — Eu nu cred în ouă! 
 — Dar în ce crezi? 
 — Eu cred în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt! 
 S-a dus şi m-a spus la directorul spitalului: „Este acolo un părinte care nu vrea să mănânce ouă pentru analiză!" 
Dar directorul mă cunoştea, şi-i zice doctoriţei: „Păi tu ştii cine-i părintele acesta? Este Părintele Cleopa! El a stat aproape zece ani la pustie cu un cartof pe zi şi ceva buruieni…” 
Când a auzit ea aşa, a venit la mine în salon cu mâncare de post pregătită de ea, şi-a cerut iertare şi apoi am mers din nou la analiză. Şi mi-au făcut urografia aceea fără ouă. Când au venit cu clişeul, mi-au zis: 
 — Ia uite, părinte, ce frumos a ieşit! 
 — Doamnă, a ieşit fără trei ouă? 
 Râdeau toţi. Rinichiul stâng se vedea mai umflat, iar rinichiul drept normal. 
 — Vedeţi că a ieşit fără ouşoare? 
 — Părinte, ne iertaţi! Aşa ceva n-am văzut de când suntem noi!  

- Extras din „Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viaţa Părintelui Cleopa"